Poezii de Șerban Moescu
Oriunde ai fi
oriunde ai fi
te apropii in pasul
ce dă târcoale
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iesirea la lumina
si ce fac e doar simulacru de umbre
care rastalmacesc clipe sufocate
si nenascute; nu imi imaginez ce ar fi lumea fara de ele
ci doar eu fara de mine. si
adulmec un aer de rarefiata instanta.
e clipa un icon al firii?
o intamplare a ei...
entropicele sufletului urcand vertiginos
si nemilos
retele neurale si tot paienjenisul acesta incifrat de
sange si iubire
in crestetul mintii, cuvantul tau Doamne
iesind stramtorat la lumina
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou despre tine
cheltuiesc un chintal de cuvinte ca sa te adulmec
in miristi de penumbre, diminetile acestea...
indupleci fiecare cuta a pielii
cu fermecatoare taceri, doar
bratul tau vivid si incolacit in vitralii
de vise...
poem al luminii, trupul tau nud
langa mine
fara substantierea pacatului, doar metastaza a iubirii
intr-o articulatie a clipei;
eu, distribuitor unic autorizat al acestui demers
la increstinare,
abandonand cuvintele
in vitralii de vise
surasului tau
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sarut greu si amar
să-ți presar pe ochi clișee, umblet de apropiere,
al iubitului descântec, decupat de pe cornee,
o lumină decriptată, într-un pixel rezolut,
un sărut suav pe apa buzelor de alăut,
umbra mea ca niște moaște îngropată lin, adânc,
într-o inimă străină, într-un ochi târziu, cărunt,
o tresar și-o pun alături, pentru somnul tău fugar
te invăluie secunda, noaptea ca un felinar,
care impresoară lumea viselor ce le visezi
albă fruntea adormindă, tu mă cauți prin livezi
să-ți presar pe ochi icoane, umblet de apropiere,
pe un pom cu multe poame șarpele în priveghere,
nuferi albi, cautătura, șoaptele ce le șoptești,
tresărind tomnatic frunze, fără ele mă privești
ne invăluie secunda, noaptea ca un felinar,
și mă muști târziu și tainic, un sărut greu și amar....
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
O,
colind
ochii tai si
ma ascund doar
colindator fara glas
inscriptionand acestei iubiri
lacrimi ale mele
si timpul ce se trece
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul iubirii noastre
cât timp îi va lua iubirii noastre să dea rod bun?
sfinx care scrutează în zare: e suflu de vânt
la focul viu s-au înferecat lacrimi: e apă și cerul
cheile târzii cu care am deschis poarta spre tine: e râul brodat în stâncă
ceahlăul cu hram, ce străjuie țara: e încrâncenare de șisturi și rocă
marea, care stă albă și lucidă: e sudoarea crustei în eon...
de când ne pândește dorul?
cât timp îi va lua iubirii noastre să dea de rod?
răbdarea de a ne ivi pentru a-L iubi pe Dumnezeu
în ale sale
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum prin anotimp
mi-am petrecut palma
prin mijlocul cuvintelor
prin sinagogi
ca sa-mi ascund impertinenta la adevar
si in treacat
ti-am atins obrazul
si am ospetit cu pacatul tau
intre murmurul si licoarea licorilor neprihanite
sub o coama de stea ranita apoi
am prelungit lumina si am rapit-o
tristetilor noastre
la nord de meridianul cu orizont
am tarat-o pe buza prapastiei
ce te nasti sub ochii mei in levitatie
ca o meditatie sustrasa impozitului pe carne
lucarne
in carne si palme ce cad ucise
sarutari ruginii
[...] Citește tot
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ființă, ramuri în cer
Tu să nu-mi spui cum te numești
Ființă cu pielea de sticlă,
Voi măsura cu tihnă ceea ce ești,
Cu tihnă, și poate cu frică.
Tu să nu-mi scrii despre cum crești
Ființă cu părul în soare,
Voi cerceta-n candele umbre cerești
Cu ruga murită-n picioare.
Tu să nu-atingi cuvântul greu
Ființă cu buze de-apusuri,
Voi decanta în clepsidră, acum și mereu,
Privirile-ți, tainice spusuri.
Tu să nu-adulmeci pom răsărit
Ființă cu aer de seară,
În flori am să-ngrop, în chip felurit,
Zefiru-ți, în lacrimi de ceară.
[...] Citește tot
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret in doi
desigur,
este doar amiaza care aduce aproape
si inca departe de noi tacerea
si fara sa vreau alcatuiesc multimi de elemente
florale, pentru o intrezarita convorbire despre
Cezanne
desi poate nu strecor indeajuns gandul
ca vei zambi, printre ocheade
despre palpabile inflorescente ce te-au ranit
intr-adevar
pana la mine
lasand amintirile de lehuze
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priveghere. Temnița clipei
Arunc o privire pe cerul înalt
Părută numărare de clipe
Sclipesc doar bătăile inimii cald
Printre norii betegi, făr de-aripe
Caut să scriu în ocheade prelungi
Scrisori de rămas bun în lume
Nu reușesc decât lacrimi nătângi
Zvon de sînge-ngropat în cutume.
Sunt iar singur în veac efemer
Aplecat peste temeri și rană
Înflorește în ochiul meu drept un prier
Și iubesc, și respir, și mi-e teamă.
În odaie, pe seara ce cade îți scriu
Ca pe o mantie-n falduri, prelungă,
Cu penelul acesta de taină, târziu
viața mea, scrijelită-n săpun și în umbră:
Sunt aici, printre lucruri, pustii
Mai pustii decât albe siberii
[...] Citește tot
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Șerban Moescu, adresa este: