Ştefan Ababei

Dulcele propriu

ieri, neaşteptat, în dimineaţă,
am rămas fără zahăr la cafea,
dar norocos fiind din fire
băusei tu din cana mea.

.
.
.
.
.

azi, te-aştept să îmi vii iară
măcar o gură să mai iei din ea
că de când nu mai eşti, cafeaua e amară.
oricât de mult zahăr aş presăra în ea.

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie

curg lacrimile din stilou
cum curge toamna vinu'-n beci
iar eu m-am îmbătat de dorul tău,
sperând că după toamnă n-o să-mi pleci.

fix ca o damigeană fără fund îmi eşti
dând pe afară, plină de vin negru,
iar eu, ca ultimul beţiv te sorb continuu
cu teamă, nu cumva să te goleşti.

stai rece lângă mine. în beci e şi mai rece
şi ceasul bate calm, timpul şi mai calm trece.
te iau pe-neaşteptate şi te sărut cu patos
tu nu-mi refuzi nevoia şi mi te-oferi regeşte.
te-mbrăţişez de parcă nicicând ne vom vedea..
fiind sigur că după ce va răsări luna
voi fierbe lângă tine şi-mi voi lua viaţa.

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec lasciv

te vreau grav, în cheia sol,
cu-acorduri tandre să ne-atingem,
şi la final de portativ,
în braţe tandru să ne strângem.

să cânţi în gama mea aş vrea,
să mă surprinzi cu note-nalte.
să ne-ncălzim reciproc.. vocea
tu-n gama mi, eu-n gama ta.

să încheiem majestuos,
să ceară bis în urma noastră,
să ne culegem de pe jos
după-o sonată amoroasă.

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoism

dormim, iubito? vreau
să ne-nvelim cu noi pe şolduri,
să ne cântăm balade-n şoapte
să ne cuprindem, spate-n spate
ale iubirii noastre doruri.

să ne trezim?
din oră-n oră, să te ciupesc de tot ce prind,
tu să mă mângâi pe retină cu formele ce-ţi aparţin
eu să mă lăfăi în iubire, iubindu-te cât mai puţin
şi la final să-mi dai tot mie ce-a mai rămas după ce termin.

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvânt

de ţi-oi şopti că te iubesc
şi-am să te las fără cuvânt,
să mă cuprinzi atât de strâns
de-om încăpea într-un mormânt,
tu să îmi zbieri lângă timpan,
să se trezească morţii toţi
şi să te-ntrebe rând pe rând:
pe noi să ne iubeşti nu poţi?

eu să rămân fără cuvânt,
înghesuit de-al tău gol trup
să dăm afară de iubire,
din coapsele-ţi să mă înfrupt.

tot cimitirul să răsune,
toţi să se mire de ce-aud:
cum mi se rupe-n tine glasul
iubirii mele de demult.

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsura dorului

privesc atent prin cameră,
ceasul mi-a stat de ceva zile.
şi pe fereastra dinspre pat
se-observă iz de amintire.
se scurge lin, căci plouă calm
de ceva zile.

mă uit la ea ca-ntr-o oglindă,
ceasul e stat, caloriferul rece.
nimic schimbat în cameră
cu ceasul stat, şi totuşi timpul trece.

pe fereastra mea spre amintire
văd aburii din ceaiul tău fierbinte.
şi-aud cu disperare râsul tău;
dar cel mai tare-ţi simt parfumul simplu,
dulce, îngropat adânc în capul meu.

timpul a trecut şi ploaia s-a oprit uşor.
toţi stropii-au dispărut de pe fereastră.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te prinde albastru

în fiecare dimineaţă, când deschizi ochii
ciufulită,
cu respiraţia puţin caldă
şi atitudine posomorâtă,
al tău sân drept ieşit pe-afară
într-o poziţie nefirească
mă frământă.

iar la amiază,
când lenea-i musafir în casă,
eu pe afară, după ploaie,
tu, agitată-n rochie-albastră
ne întâlnim din când în când
pe canapea, lângă fereastră.

dar seara-i toată doar a noastră.
cu tot cu păr, cu tot cu sâni,
şi fără musafiri în casă.
ne întâlnim iarăşi în pat,
scăpăm de bluza ta albastră

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa

vrei să îmi fii tu lună,
ca-n fiecare seară
de tine, cu mult patos
să mă-ndrăgostesc,
când soarele apune,
tristeţea să-mi dispară
şi-n sufletul meu deşert
o oază să sădeşti?

vrei să mi te faci stele,
să rătăcesc prin tine,
iar în spre dimineaţă
cu dor să te găsesc..
şi să mi te faci rouă
să calc atent pe tine,
şi să devii femeia
pe care mi-o doresc?

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!