Poezii de Ștefan Marinescu
Antichități
Un snob mărunt, împăunat,
Cu mii de lire-a licitat
Autograful lui Shakespeare,
Să-l vadă câte-un musafir
Când se dorește lăudat
Că e magnific, e bogat!
Un licean sărac, lipit,
De vechea slovă-ndrăgostit,
Cu centul dăruit de mamă
Pe Hamlet, în celebra dramă
Îl ia din anticariat,
Simțindu-se și el bogat.
În cartea lui cu scoarțe unse
Descoperi comori ascunse!
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Căutător de forme-n arhaica-ntrupare:
De ovoide, cuburi, cilindre rotitoare;
El născoci minunea, un trunchi de piramidă
Să-nalțe o zidire spre-a zărilor Silfidă.
Până la cer Coloana să se ridice-n soare
Prinos recunoștinței, la jertfa lor cea mare;
Pentru necunoscuții ce-au pus piatră pe piatră
Să lase-n România, urmașilor, o vatră.
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecologică
Se sting copacii din picioare
Și zarzavatul pe răzoare,
Ozonul piere-n stratosferă
E aer greu în atmosferă;
Mâncăm și respirăm chimie
Am și uitat de veselie;
Cugetu-i gol de meditații,
Ne frigem toți la radiații.
Plouă tehnicolor, acid,
Ne sinucidem? Ce stupid!
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Aripa revelației
Dangăt de clopot curge-n noapte
Spre cele patru zări senine
Pe văile înmiresmate,
Chemare spre rugăciune.
În recviemul îngeresc
Cu trilul dulce ca de miere,
Privighetorile vestesc:
"E marea noapte de-nviere!"
Biserica e înțesată;
Murmurul piere dintr-o dată;
În prag de altar, o voce lină
Cheamă: "Veniți de luați lumină!"
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor târziu
Dintre nouri se iriză
Luna ca o seceră,
Valuri mici trase de briză
La picioare tremură.
E un vis ori mi se pare?!
Tu mai sorbi din sărutare.
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rațiunea cosmică
Lumea nu e doar o lume;
Cu făpturi rele și bune
Sunt două lumi paralele
Cu legătură între ele
Separate-n două sume.
Adevăr fără tăgadă
Sufletele pot să-l vadă:
Siguranța că trăiesc
Trup și spirit omenesc;
Să le simtă și să creadă.
Scris e în sacrele pagini,
În cosmosul fără margini
Bunătatea, ca ursită,
Răbdarea nețărmuită;
Sunt esențe în imagini.
Viața e multisonoră,
Sare-n ochi multicoloră
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa științei
Trudită minte-a omului
Dintr-o poruncă-a cerului
Făcu lumină-n orice casă
Și pâine aburind pe masă.
Dorința lui de înălțare
Croi spre stele o cărare
Cu gândul veșnic chinuit
De universul nesfârșit...
Nave de-argint, din alte astre
Veniră-n cerul lumii noastre,
Se coborâră pe ogoare,
Ființe ca noi, tot gânditoare.
Veniți din altă galaxie
Supuși la marea-mpărăție,
Plămadă sfântă sub alt soare
Tot după chip și-asemănare.
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Axel Munthe
Venit din înghețatul nord
Cu pânza-n vânt, pe-al vieții bord
S-a dăruit cu toată ființa,
Războiului cu suferința.
În treaba lui de zi și noapte
Nu i-a păsat de sănătate;
A împărțit-o tuturor
Până-a rămas nevăzător.
La San Michele, pe o stâncă
A început o altă muncă:
Să-și scrie marea carte-a vieții
A bucuriei și tristeții.
Sfârșitul existenței sale
Trăit doar între animale,
În curtea largă adunați
Câinii i-au fost și fii și frați.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blagoveștenie
Veni un înger să vestească
Alegerea Dumnezeiască
Să fie mamă celui care,
Prin jertfă să ne dea iertare.
La sărbătoarea de vestire
Începe cucul o zidire:
Să-și facă cuib pentru clocit,
"Cine-o mai fi acest vestit?!"
Rămase-n veacuri moștenire
Păcatul lui spre ispășire:
Ursit să n-aibă cuibul lui
Nici dragostea urmașului,
Fără să-i dea o sărutare
Nici să-l învețe cum să zboare.
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corp astral
Ca sfinții pe catapeteasmă
Cu fruntea aureolată
E frunza, floarea cea mireasmă
De aură înconjurată
Chiar bietelor viețuitoare,
O libelulă sau o floare,
De li se rupe o sepală,
O aripă sau o petală,
Conturul lor fin, dantelat
Rămâne nemodificat.
Făptura noastră gânditoare
Neânțeleasă de oricare,
Cu trup și suflet sfârtecat
De violență, de păcat,
În aura ei colorată
Așteaptă dreapta judecată.
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ștefan Marinescu, adresa este: