Poezii de Adrian Păpăruz
Dublu infarct
Edmundo avea două inimi
una mai mare și una mai mare
așa se născuse singur
într-o duminică după Paște
și asta fiindcă Speranzza mama lui
îl făcuse din flori
floarea- soarelui și ochiul-boului...
nu obosea niciodată
iar în inimile lui încăpeau
o mulțime de oameni
chiar și un elefant trist
pe care îl găsise într-un bordel
se îndrăgostise însă brusc
de gemenele mexicane
aduse în coliba sa
de un tsunami nebotezat
de nici un meteorolog
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lupii
eu bat la ușa ta din nou
și-n inimă îmi urlă lupii
te vreau flămând
și bat mereu
la poarta-ți grea din suflet
nu-ntrebi nimic
nu zici nimic
dar știu că ești acolo
râzând că plângi
tot așteptând
să-ți înțelegi destinul
mi-a mai rămas un lup
în piept
și te mai strig o dată
cuvintele se sparg de cer
n-am să-ți mai cer nimic
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ciclu
să te visez
vine de la extazy
de la diazepam
de la walker jonny
mâinile îmi sunt
prea scurte
pentru sânii tăi
perfecți
să te doresc
vine de la pinot
de la merlot și viagra
coapsele tale
mi-au rămas mici
sunt băiat mare
să te am
vine de la Balaam
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reanimare
să-ți speli inima zise chirurgul obosit
de trei ori în toată ziua
dimineața în cuvinte albastre
flori de orhidee și lumină
la prânz cu Vivaldi cu Mozart
iar seara domnule seara
cu dragoste cu iubire fierbinte
fierbinte
atât
și îmi puse inima într-o sacoșă de plastic
vaya con Dios amigo
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
m-am pierdut în iluzia întoarcerii
într-o seară dintre miercuri și nimic
dumnezeu ploua verde
numărând eternități albastre
pe șevaletul minții încercam să pictez fluturii
din trupul tău
noaptea s-a scurs lavă
toate drumurile spre acasă s-au amestecat ghem
sunt un orb prin trecut așteptând din viitor
un țipăt de zbor
m-am pierdut în gânduri digitale
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
privește câte culori s-au strâns
pe trupul meu lacrimile au săpat amintiri
roșii galbene verzi
numai tu ai rămas albă printre atâtea
întunecimi lumești zilele din ce se vor naște
fără zâmbetul tău pierdut iubito în mijlocul vieții
neînvârtită planeta și ea a pierit odată cu tine
un cireș îti va crește din piept crucea pe care
voi adormi ținându-te de ultimul tău sărut
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am ajuns în galaxia tăcerii
cuvintele mele nu mai sunt cuvinte
ci aripi sunt dezlipite de trup
nici visurile nu-mi mai sunt visuri
ci cuiburi sunt de veșnicii
liniștea-i atât de înaltă
albă din mine crește ziduri peste ziduri
tu știai că heruvimii nu zboară
și nici zbateri de inimi nu au?
mă tem că în așteptarea ta
mi-am devenit propriul înger
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sunt pijamaua ta roșie
de care te lepezi fugitiv
la fiecare 7 pe covor
îmi scrii pe frigider
adio
mă suni că nu mai
ai nopți
eu
cu parfumul tău
prin suflet
adun firimiturile
de sărut
număr furtunile
prin care treci
și aștept
cuminte
poate
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
după era ta am rămas gol
sa pictez amintiri roșii
din cuvinte albe
cumva să încerc să mă umplu
de veșnicie și de tine
uneori sculptez din tristețe
numele tău în aortă
iar dumnezeu îmi bate toaca în piept
nu prea mai am cuvinte
nici somnamintiri roșii
dar am învățat să urlu alfa
sângerând sub lună
dacă mă auzi reinventează-mă
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu îmbrac cuvintele
care ți-au rămas mici
cuvintele uzate de tine
la guler
sau cele demodate
nu-mi mai pot permite iubito
niciun cuvânt nou
iar de la second m-am ales
cu o logoree mută nevindecabilă
nu-mi pasă că mă strâng
că sunt caraghios și că prin unele
mi se vede sufletul
și ce dacă lumea râde?
trăiesc...
mă îmbrac în literele tale
și aștept să rămân mic
tot mai mic
să mă poți încăpea
în două cuvinte
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Adrian Păpăruz, adresa este: