Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Alexandra Pârvan

Poezii de Alexandra Pârvan

Deasupra apelor

M-am îndrăgostit de chipul pe care-l pictasem
de apa pe care-o înotasem
într-o zi în care ar fi trebuit să se întâmple
cu totul altceva
pentru că tu îți aruncai ochii după vrăbii
în loc de pietre verzi, lasou de ierburi
în timpul ăsta eu pictam în taină, din mers
aruncând șiraguri de frunze sub pașii tăi, în mormintele păsărilor
înotătorul nu cunoaște focul, îmi spuneai
suflând în puful strivit al vrăbiilor din drum
nicio schingiure nu ispășește acest dor
toți oamenii împrumută născându-se
chipuri deja pictate de alții
fluierul merge înaintea muzicii sale
din mine va rămâne o piatră amară
împușcată de țipătul unei păsări
pe care nimeni n-a smuls-o din aer
și nu se știe dacă a trăit.
Ai bătut lanțul frunzelor cu piciorul
și ai plecat prin ele ca pe apă

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra PârvanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deodată, în poveste

Ca și cum aș fi intrat în poveste de la mijloc
copacii nemulțumitor de sterpi pluteau în tunici de zahăr
de parcă ar fi crescut direct așa
cu trunchi și ramuri alb murdare
dar strălucitoare
bineînțeles că totul era ireal și frumos
nici nu mai vreau să văd copaci
așa cum îi desenam la școală
ce primitiv!
ce nepotrivit pentru mijlocul poveștii
acolo unde-ți dai seama că nu mai ai de ales
nu mai poți spera că seamănă cu viața
confuzia dispare, e doar o poveste
dacă vrei, citești până la capăt
dar la sfârșit devii primitiv
vei găsi numai copaci verzi, galbeni sau arămii
și nu decorul fabulos alb-gri
pe care l-am zărit deunăzi la mal de stradă.
Dacă aș fi pictat pădurea de înghețată
la ora de desen, mi s-ar fi făcut foame

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra PârvanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hazardul

Eu eram oricum bărbat frumos, dar nu știu cum
în oraș s-a dus vestea că sunt pictor
și de atunci vin zilnic femei la mine
și se dezbracă. Eu le fac un ceai.
Într-o zi a bătut la ușă ea,
altcineva,
a intrat și a început să se dezbrace
"nu te dezbrăca!" i-am spus "ce faci?"
ea se dezbrăca și eu o vedeam îmbrăcată
așa cum venise la mine în prima zi
cu o legătură de cireșe după ureche
și un fluture care nu-i zburase din plete
inspirat am început s-o pictez și atunci
hainele i-au căzut la pământ una câte una
rămasă fără veșminte priveam uluit
cum eu văzusem o femeie îmbrăcată
în somnul fluturilor
și pictasem una goală
coaptă ca o cireașă.

poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra PârvanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mărțișor

Primele zile au sosit cu prospețimea pufului de canar
ce-și așteaptă galbena zi de naștere
inevitabilă ca o zi oarecare
Au sosit cu literele unui portughez
turnate în hainele strâmte ale înțelesurilor
cozonac pleznind în cuptor
răspândind o invincibilă aromă
Undeva se aude zumzăitul monoton
al unei mașini de spălat
serioasă ca orice rotație completă
mai sunt și niște flori
împietrite într-o perpetuă înflorire
alături, un mărțișor fără greutate
pe care nu îl poți deosebi de restul lucrurilor
tabla de scrabble, învălmășeala de litere
care anevoie se așază în cuvinte.
Suntem și noi, ca două vocale
prinse într-un cuvânt ce altfel nu se poate forma
strivind între ele buretele consonantic al întristării
într-o subită ploaie de primăvară.

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra PârvanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Modigliani

Albastru. sânge. albastru
furi piatra pe întuneric
să se vadă cât e de albă
cioplește-o cum ai scoate peștii din râu
sau linia din alungire
forme prelinse spre propriul lor înțeles
ca un semn al mirării sub care nu se pune punct
Am zece capete ațipite în gulerul de praf al curții
din toate o singură linie, subțire
să rămână, suflă!
muzica de piatră, înmărmurire
Nu am decât zece capete azi
las celorlalți prelungirea lor, ocna de sare a trupului
faceți loc pe străzi, în pântecul minții
am zece capete și le izbesc de zidul orașului
azi
cu toți oamenii din cetate
le-am trezit deodată.
Sânge albastru sânge
să furi pulberea de Carrara din plămânii sculptorului

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra PârvanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tablou cu mamă și copil

În splendide ținuturi am umblat fără îndoială
în castele clădite de pictori
și am fost sigură că ele există
Am privit oamenii fără îndoială
și despre ei n-am aflat nimic
dar tu
te-ai aplecat peste mine ca arborele spre pământ
la înserare
când frunzele se întorc una spre alta
și strivesc între ele singurătatea
mă țineai în desimea răcoroasă a brațelor
ca să nu-mi rănesc mersul de asprimea lucrurilor
îmi sprijineai capul
să nu alunece în căutări deșarte
În splendide ținuturi te-am văzut
poveste de taină a oricărei lumi
îndoite asupră-și, după imaginea mamei
purtându-și pruncul trup în trup
Unde nu este spațiu nu este cădere în gol
pictorii au vrut să lase moștenire

[...] Citește tot

poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra PârvanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Alexandra Pârvan, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează Alexandra Pârvan

Dacă îți plac cele spuse de Alexandra Pârvan, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Vrei să faci o faptă bună? Află cât de importanți pot fi 5 lei!