Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Andrei Țurcanu

Poezii de Andrei Țurcanu

Bulversări (Ofrandă de august)

Nori leneși, sălbăticiuni sperioase
împleticindu-și arìpile grele în grâul copt.

Zăvoare deschise
rând pe rând
până la miezul cald, impregnat de miresme.

Suav seceriș. Cornul de fildeș izbește
în trandafirul învolt, închis cu cele șapte peceți ale Tainei.

Sensuri clare, străvechi triumfă extatic.

Rămas-bun, templu al castității!...

Sub despuiații salcâmi – ofranda de august:
vraiște chilii, penumbrele unui țipăt de purpură
și pâinea stingheră, c-un pui de cenușă în miezul fierbinte.


Vară târzie. Refrenul tânguios de caterincă

[...] Citește tot

poezie de Andrei Țurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de AntonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Febră

Cerci firava șansă.

Tragi aerul rânced în piept adânc repezit
și ridici mâna
cu paharul, plin ochi de dimineață încă, la gură.

Privirea se izbește de zidul de cărămidă din față;

rănită, buimacă, aleargă de-a lungul, de-a latul
parcă ar fi un pui de cangur hăituit de varani.

O fi seară de acum.

Paharul spart nu mai contează.

Nici falanga descărnată
care, posibil, nici nu mai este mâna ta
scăldată-adineauri în ceața luminii.

poezie de Andrei Țurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de AntonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fisură

Sunt de piatră:
dur rece inabordabil

întârzii în tăcere peste limitele convențiilor

nu sper, nu aștept, nu mă grăbesc

ciocănesc pe toate părțile îndemnul
Non ridere, non lugere, neque detestari, sed intelligere*.

Doar surâsul amar în colțul gurii
mai trădează adânca tristețe.

Inima arde. Mintea se bâlbâie.

* Nu râde, nu plânge, nu detesta, ci înțelege. (Spinoza)

poezie de Andrei Țurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de AntonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fratele meu...

Ah, aceste zăpezi
care se fac viermi chiar în fața turmelor mele!
Și tu, semenul meu, aproapele meu crispat și ambiguu –
bâiguind lângă focul de jertfă cu gura înfundată în pâine:
"Adorarea păstorilor nu mai folosește planetei".

Palide frunze
ca niște sălbăticiuni cu gâtul tăiat se-nvârtejesc
în trâmbele fumului ce urcă în slavă.

O, aceste zăpezi! și această lumină în tremur
peste cușmele munților mei!

Mă chemi în câmpie, fratele meu.

Înfiorat ca o harpă
de unde să știu că infernul sunt ceilalți?...

Sărut mâna în care ții strâns piatra
confund sângele ce curge-n țărână cu toiul laptelui

[...] Citește tot

poezie de Andrei Țurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de AntonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îndurare

Fratele meu cerșetor
tu, chip al singurătății cu trupul plin de bube!

Ce e cu aceste semne de cuie în palmele
în care ți-am pus bănuții de-aramă?

Și aceste subite surpări de tandrețe
această risipă de mir, această rană deschisă, acest soare
care pe amândoi ne cuprinde, egal, în dezmierdările sale?...

Vine iarna. Va veni în curând. Și tu vei avea trup de gheață
și eu trup de cleștar voi avea. Ori poate invers...

Deocamdată, cu o durere ascuțită în coastă
merg dezbrăcat prin mulțime
de parcă o clipă înainte niște brute de soldățoi
mi-au tras cămașa la sorți.

poezie de Andrei Țurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de AntonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strânsoare

Strâmt
strâmt îi este sufletului meu
în acest trup de cuvinte.

Pentru fulguirea sa necuprinsă
și pura lui infinire
prea multă agitație inutilă
prea goală sporovăiala lumii în bobote.

Numai
adâncurile muntelui alb de tăcere din zare
ar putea să-i fie refugiu
locaș pe potrivă
liman însingurării.

poezie de Andrei Țurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de AntonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strigăt

Aici se moare încet, fără grabă
în ritmul luminii de toamnă
care se-ngroașă până devine grea, de cenușă.

Nu mai aștept semnalul.

Lângă noptatice țărmuri
îmi sfâșii carnea, ies din pielea de lup, mă mut într-o piatră
și strig în gura genunii:

Lăsați-mă să urlu și să uit.
Lăsați-mă să urlu și să uit.
Lăsați-mă să urlu și să uit.

poezie de Andrei Țurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de AntonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vrajă

Copilărie cu pumnii încleștați de emoție:

zbucium până la epuizare în întunericul beznă
între veretcile aspre de cânepă

noapte fără de capăt
în care s-a rătăcit Călin Nebunul plecat după apă vie

spânul aruncat din vârful cerului
de bunul, credinciosul cal năzdrăvan...
..................................................................

O, tată!
Cu povestea lui Alexei Teplea plângând în ziua de Paști
ne regăsea mereu – pe amândoi treji –
cântatul cocoșilor.

poezie de Andrei Țurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de AntonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Andrei Țurcanu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează Andrei Țurcanu

Dacă îți plac cele spuse de Andrei Țurcanu, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!