Boris Marian Mehr

Crin nebun

Crin nebun, crin nebun,
Nu ştiam ce să-ţi mai spun,
Ai sicriu de sticlă-n cer,
Nu ştiam ce să-ţi mai cer,
Dă-mi o dragoste – dogoare,
Să mă ducă, să mă omoare,
Dezertez din cotidian,
Un război de mii de ani,
Să ascult divin concert,
Mai nostalgic, mai alert,
Cărţile mă mângâie,
Crezul meu de stâncă e,
Cred în viaţa de apoi,
Domnul e mereu cu noi,
Nu ne lasă neantului,
Eroarea savantului,
Moartea ne munceşte, are
Sarcini, bună îndrumare,
Crinule, îngerul meu,
Mă înmiresmezi mereu,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum interpretezi visul

Cum interpretezi visul, aşa va fi,
Spuse profesorul-şaman, el care nu visase
Nici o cutie de chibrituri, visezi că ţi-a ars casa,
Înseamnă că vei primi bani, visezi că vei primi bani,
Îţi arde casa, filosoful se visează fluture, asta ştim,
Dar în clipa aceea, un fluture enorm îl apucă,
Îi înfipse trompa în gură ca o sondă,
Profesorul începu să dea moale din coate,
Nu-i nevoie, spuse fluturele, din aripi dau eu.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu m-aş considera

Motto: Schizofrenia şi paranoia îmi sunt mai dragi decât cuminţenia

Dacă nu m-aş considera
Coleg cu Dante Aligheri,
Nu aş mai scrie un cuvânt,
Unii râd dispreţuitor,
Dar eu am cunoscut toate treptele,
Am urcat din Iad în Paradis,
Ce ştie omul care cu multă umilinţă
Se-nchină idolilor de la fiecare intersecţie?
Ca să iubesc un om- poet,
Trebuie să mi-l asum ca pe un frate.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o picătură

Dacă o picătură ascunde marea,
Dacă un atom ascunde un om,
Dacă un ţânţar ascunde elefantul,
O crustă suntem, miezul este viaţa,
Iar sâmburii sunt negri, precum moartea,
Femeile- lăute ne încântă,
Ca mugurii – copiii se-nfiripă,
Nimic nu se va stinge chiar cu totul,
Mereu rămâne o lumină, fie vers şi rimă,
Ori fără rimă, cu mult duh, precum căldura,
Se risipeşte-n Univers, durerea- sura, un doliu prea discret,
Se readună-n boţ, un boţ ce strigă, roşu, exploziv,
Ce va fi el? Nădejde, împlinire muşeţel.
O lună ce se clatină pe un asin, la unison,
Trăim, noi, polifonic?
*********************************************
Cât eşti de frumoasă, gutuie aleasă,
ce-ţi trebuie ţie, Vanessă, mândrie?
Ah, nu te iubesc, eu doar mă sfârşesc,
că nu am un rost, să caut adăpost?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar ce valoare?

Dar ce valoare are-un vis
În faţa oţelitei uri de oameni?
Zadarnicele versuri mor pe rând,
Uitate ca şi fructele-n decembre.
Un singur om cu sine singur?
Desigur, nimeni nu e singur,
Ne spune Cartea, dar polare
Adieri eu simt cum vin din dreapta- stânga.
În doi se naşte bucuria,
Iar trandafirii în boscheţi
Par a striga de fericire,
A fi corect, cornet perfect
Nu e deajuns, cum bate tunul
Din turnul Marii Uri de oameni.
Acolo-n turn este închisă o fată,
Dedalus l-a lăsat pe fiul său, Icarus
Să caute aurul în soarele cel bun,
n-a revenit, iar iezuiţii priveau
cu mare pizmă şi scuipau în mari batiste,
peste câmpii se lasă ceaţa,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te superi?

De ce te superi,
Am vrut să-ţi spun
o glumă la ureche,
spuse motanul negru
unei pisici aurii,
discuţia avea loc pe acoperişul blocului meu,
era de faţă şi un cotoi castrat
zis şi Mafiotul,
în acest timp în lume
mor şi se nasc milioane de oameni,
unii se iubesc,
"Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt
şi noaptea candelă s-aprinzi
iubirii pe pământ,
vorba Poetului. Iar eu cer scuze cititorului.
O zi bună.

Prin visul meu trece o lebădă neagră,
Printre lebede este cea mai vizibilă,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Criş

De la Criş pân-la Crişana e un drum fără prihană,
Odiseea fără ramuri, muguri încă nedeschişi,
Inchiziţia se cheamă, lasă urme curmeziş.
Moartea nu e poezie, nici nu-i proză, poate cânt
Care circulă pe valuri fără sunet şi cuvânt.
Oedip nu-şi mai scoate ochii, are-n faţă Window Nine,
Din parfumuri lungi de rochii, Dionis se-mbată-n van.
Bodhistava străjuieşte, viaţa curge infinit,
Nu mai ştim în care ere ne-am născut şi am murit.
Chinul, început nevrozei se adună pic cu pic,
Mântuirea vine-n roze de uitare, în işlic.
Eu o las pe Adriana şi m-apuc de Ramayana.
*******************************************
Harus- speaky, zise Miky, încurcând şi limbile,
un augur mare în tur, a lovit în drum o mega,
rega, rega la şoferul ce băuse numai zerul,
Purana a pus ochii pe Bulana, fiica lui Bulan XIV,
Digha Nikaya, elevă la Sava, pierduse trei bacuri,
ucisă la Lacuri de homleşi cu sacuri ori saci, cum doriţi,
Merlin are-un blitz, un Blitzkrieg, se pare,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

De un real interes

De un real interes este un eres,
El iese, tu - Ieşi, eu- yes,
Suscită stupoare o boare, vioare,
Vocea, o luptă între celule, oameni, dar
şi animale din calendar, chiar
pe un drum drept, şarpele se mişcă discret,
nimicul e populat, zeii sar ca lăcustele,
oglinzile nu se repetă, noi ne repetăm,
lumea e o minune, noi – nu, noi-nu, noi-mă,
în locul spiritului vine pirita,
cognosce te ipsum, Nefertita nefericita,
picurile de rouă mă salvează în deşert,
îţi mulţumesc, Doamne, mă ierţi, te iert.
Orice fir de nisip poate fi începutul unui mărgăritar,
Dar...

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vrei

De vrei să urci, să fii, să creşti,
Cum creşte aburul din ceşti,
Paznic discret de vrei să fii,
Al apei vii, glasul de om al unui nai
Să nu-l ascunzi, dacă-l mai ai,
Te rog frumos, spuse profesorul,
Apoi strigă, te rog frumos, de zăngăniră geamurile,
Un vecin bolnav sucombă chiar în acea clipă,
O fetiţă de vizavi începu să se bâlbâie,
Cerşetorul scăpă toţi bănuţii pe stradă,
Te rog frumos, bubui din nou,
Gura i se făcuse pâlnie, aşteptam
Să iasă un vals din ea, în ritmul căruia
Să merg liniştit la execuţie,
Lui Peggy, cu dragoste, îmi repetam,
De ce măsura dragostei este pierderea ei?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desnuda

Era unu noaptea, când don Juan a ajuns la Museo Prado.
Trecuseră trei secole.
Morţii nu aveau ce spune,
arta o luase pe căi lăturalnice.
Se opri în capătul scării,
se uită la propriul portret,
râse sardonic. L-am auzit.
Afară, gerul tăcea molcom.
Eram doar eu şi iubita mea, spaniolă,
vorbeam româneşte, că tot nu ne auzea nimeni.
Hai să ne dezbrăcăm, propuse ea.
Tablourile din jur păliră,
era numai ea, albă, strălucitoare, intangibilă.
Centaurii păşeau pe vârfuri.
"Piatra filosofală", şopti Desnuda.
Piticul roşu trecu în fugă, ne ură iubire veşnică.
Dar roşul este ucigaş, m-am gândit.
Domnilor copii, veniţi şi vă înmulţiţi.

***************************

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!