Boris Marian Mehr

Despărţirea de rău

Puterile scad în mine, dar creşte setea de lumină,
O fi veşnicia o lumină nestinsă?
Tânjesc spre o iubire pură ca laptele mamei.
Şi numismaţii vor să iasă din anonimat,
Pe lângă trei monede adaugă un Titanic,
Metaforele vor fi părăsite precum oasele
La Muzeul de Ştiinţe Naturale,
Contează sentimentele, numai ele ne deosebesc
De restul lumii vii,
Din Gange nu poţi face un biet pârâiaş,
Andreaua să fie suliţa lui Richard Inimă de Focă,
Falsi samurai se plimbă pe diverse plaiuri,
Inflaţie de poezii haiku, e impotenţa de a scrie un poem?
Inflaţie şi de sonete şi rondeluri,
Nu mai putem ieşi din vechiul, brav Renascentism?
Anticii regi sunt adunaţi în cuşti şi latră,
Veniră călăreţii de aramă, se-nvolbura şi Neva, dar degeaba,
Căluţul DADA îşi mai face jocul, iar marii preoţi mai citesc reviste porno,
Poţi biciui un om? El tot învinge. Nici un talent, nimic nu poate justifica
Dispreţul pentru om. O, Doamne, lasă-ne să creştem nalţi şi demni,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre monştrii fizici

Monstruozitatea fizică ne-apropie
şi nu ne-ndepărtează decât ce se ascunde-n noi,
ce rău aduce un copil născut cu păr pe faţă?
Dar ciclopii? Un ied cu două capete?
Mai rea e o minciună. Centaurii erau mai înţelepţi
Decât atâţia fanfaroni bipezi.
Bieţii siamezi emoţionează lumea,
Dar omul rău, duplicitar?
Ne-amuză peştii şi balenele – giganţi,
Mai mult decât un bogătan ce nu mai poate
Încăpea în piele şi în ogradă şi-n oraş şi-n ţară.
Ce mult îl admirăm pe Hyeronimus Bosch,
Pe bijutierii prozei, pe poeţi, ei ce scornesc minuni,
Sunt monştrii sacri.
Iubiţi pe monştrii fizici, Divinitatea i-a creat,
Ne pune la-ncercare, strămoşul nostru nu a fost hermafrodit?

poezie de Boris Marian Mehr (11 februarie 2013)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cronici

Că-mi trec nopţile ca fumul,
Dar şi visele ştiu drumul,
Mă cunoaşte iarba mută,
Gropile mă împrumută,
mi-am lipit urechea, na-te,
de tine, singurătate,
tu, femeie goală-ntreagă,
ne iubim fără de şagă,
precum păsările-n aer,
precum fiarele în vaier,
iar apoi pustiu, pustiu,
mai iubesc, o spun oricui,
iar oricine nu e nimeni,
fiecare face filme,
zilele se duc, ne scapă,
iarba a căzut tăiată,
morţii se ridică-n coate
şi ne strigă – apă, apă!

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din legănare

Din legănare învaţă pendulul, ne răsfaţă,
Iar tainele eterne ne însoţesc materne,
Un cântec sub morminte, materia ne minte
şi gemete şi hohote de râs nebun în clocote,
foametea morţii, multe vieţi abia născute,
noi generaţii, colţii de ghiocei, saboţii
îi calcă, Doamne, grijă să ai de orice schijă,
suntem doar lacrimile Tale, cu Tine inegale,
ne biciuieşti cu flori, cu fulgere din nori,
cu pulbere de stele faci bombe şi şrapnele,
Tu ne-ai trimis ciclopii să ne-mprumute ochii,
Destinul nostru care-i? Iubirea cât ne doare?
Nici moartea n-o întrece, eu număr nouă-zece,
Apoi mă nasc într-altul şi cuceresc înaltul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din zborul păsării

Din zborul păsării ghiceşti lărgimea spaţiului,
Citeşte, dacă poţi, şi opera Horaţiului.
Te mulţumeşti să zbori? Atunci să zbori!
E simplu, te apleci mai sus de nori.
Strigi – TRECĂTORILOR! Eu sunt aici!
Se uită, râde de prin curte-un pici,
Sunt efemer, încerci să te explici,
Dar te aude poate V. Ilici
Sau Genghis Han, Nabucodonosor,
Dar tu nu poţi fi corul robilor,
Nu mă lăudaţi, sunt îngropat de mult,
Deşi trăiesc, vă plâng, v-ascult,
În curtea şcolii am ascuns un mic obiect de cult,
O poezie de prin clasa-a patra
Pe când studiam citatele din Chandra,
Am fost gonit cândva dintr-o cetate
Unde mureau aproape toţi în libertate,
Mă veţi găsi, sunt sigur, pe un prund,
Un bob de aur pur, strălucitor, rotund.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de Paradis

Dincolo de Paradis
Cerul pare mai închis,
Pe o coajă de banană
Poţi ajunge pe-altă strană,
Dar odată, într-un râu
A fost agăţat de brâu
Un cadavru uriaş,
Venit dincolo de Blaj,
Nimeni nu-l putea cunoaşte,
Avea palme ca la broaşte,
Ochi holbaţi, frunte îngustă,
La culoare, o langustă,
Nalt de circa metri doi,
Nici dihor şi nici vulpoi,
Un artist? Era machiat?
Aşi, uriaşul s-a sculat,
A distrus uşi, mese, scări
şi s-a dus spre nicăieri.
Amintindu-l, am uitat
Să vă spun – eram eu beat.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Bovary este el

Doamna Bovary este el,
eu sunt un bazar sentimental,
lucrez la servicii funerare complete, non-stop,
ajungem la Dvs. în maximum 15 minute,
aveţi timp să nu muriţi,
ne puteţi vizita personal,
înainte de...
acoperim fără probleme toate sectoarele
Cea mai frumoasă parte a trupului
nu veţi ghici, este mişcarea, înainte de...
Haosul va veni după,
Frigul este vital,
Tot ce laşi în urmă nu-ţi aparţine,
poate pantofii, lasă
un bec aprins, în cămară, în inimă,
unde vrei, dar Bovary, doamna este el,
A venit, n-a fost recunoscut, a plecat.
Unii zic că era Messia.

poezie de Boris Marian Mehr (29 ianuarie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dopul fără sticlă

La câteva zile după ce am venit
La Londra, am dat peste un street
Foarte ciudat, cu o pensiune
Mică şi plină cu oase, cărbune.
Domnul Helmholz era proprietarul,
Nu l-am văzut, avarul, caviarul,
Luana, malteza născuse o fată,
Blondă, frumoasă şi reformată.
Suntem chiriaşii acestei lumi,
Nu am nimic ce să mai spun.
Nu ştiu nici costă o zi,
Dar nicio oră, ştie Herr Li.
Toţi au murit, strada s-a dus
Alunecând, împinsă de Bruce.
Ce tot îndrugi, strigă Hip-hop,
Doctor în drept, ţine de dop.
Predestinat delfin, e şi copt,
Din şapte-n şapte până la opt.
Punctul de i l-ai pus la plecare?
Parcă nici î nu are parcare.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragilor zei-cimpanzei

Îmi pare că bolta coboară,
Îmi cântă duios huhurezi,
Trăiesc un coşmar după altul,
Se clatină singurul crez.
E trist când frumosul, iubirea
Sunt izgonite brutal,
Când oameni de bine sunt zbirii
şi paznicii Sfântului Graal.
Veghind doar cu pizmă nimicul,
Par onorabili, citiţi,
Ei nu au creat nici o strofă,
Par veseli, dar sunt înăcriţi
În propria lor neputinţă,
Conduc pe acolo un trib,
E trist când tehnica intră
În jocul acesta perfid.
Eu nu scriu în numele celui
Certat cu un ins, doi, sau trei,
Păcatul prostiei nu doare,
Încep să iubesc cimpanzei.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste, ură, iubire

No, păi, fratele meu, vom vorbi azi de toate,
Dragostea este ceva trecătoriu, ura este şi nu este,
Numai iubirea e veşnică, ea de la Dumniezeu vine,
De iubire să vorbim mai puţin, ea din laptele mamei
Se varsă în trupul copilului, cine nu îl cunoaşte,
Mare pedeapsă este, vezi pe Maldoror cum se zbate
şi plânje, altfel e Don Quijote cel iubitoriu,
lăsaţi retoricii să-şi roadă şoricii, aristotelicii
să-şi spele creierii în logică, epicurienii
cu Sapho cea desfrânată, sofiştii, labdacizii, atrizii,
mult sânge curse din lipsa iubirii,
cum ştim noi preface soarta în nefericire,
cu mult venin ne-am încărcat de milenii,
am inventat şi mânia divină, ea nu există,
există numai venin, depresii de suflet,
ajută-mi sfinte Longuinho, vom coborî în Infern,
dejaba fluieri apoi după vânt, el s-a dus,
la fel ca mândrele ziduri antice, fântâni îngropate-n nisip
şi în piatră.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!