Poezii de Cătălin Cudalbu
Noapte fără clopot
Eu am trăit ca mine nu ca altul,
pustiu, plâns, apoi zâmbitor
pentru că mă legăna mama.
Viața doare mereu cu dinți albi
cu care trebuie să muști toate pietrele funerare,
numele meu începe să fie scris
încet și sigur pe treptele abisului.
Nu am șansa ta la stele,
eu cobor spre umbre
și nu pot fi botezat în același sânge
din care Iisus a coborât demn.
poezie de Cătălin Cudalbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Cătălin Cudalbu, adresa este: