Poezii de Corneliu Neagu, pagina 11
Alesul
ALESUL
(Corneliu Neagu, 28.07.2022)
A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
iertările pierdute se întorc agale,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas,
speranțe noi adun în mitice pocale.
Din elixirul vieții mai gust câte puțin,
la orele din noapte, când dorurile plâng,
în amintiri trezite, căzute în declin
pe tufele uscate la margine de crâng.
Din roua dimineții culeg mărgăritare,
în cumpăna dorinței să-mi fie anotimp,
când undele săltate în ape curgătoare
aruncă neuitarea pe cerul fără timp.
Ascult nemărginirea venită la amiază
pe aripa întinsă a unui gând rănit
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Timp si destin, Ed. MATRIXROM, București,2018
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă cale
Nevăzute praguri am trecut,
din dorințe mi-am croit o cale,
dar deodată parc-a dispărut
depănată-n magice sucale.
Retrăgându-mă în sinea mea,
vorbele stupide mă stresează,
parcă mi-ar cânta o cucuvea,
din tenebre, ziua la amiază.
Știri trăsnite, spuse în deșert,
vin să ne înece, ca o boală,
prostul, pus în haine de expert,
le enunță fără șovăială.
Tot ce-aud îmi pare anormal,
vorbe aruncate fără miză,
parcă ar veni dintr-un spital
cu nebunii puși într-o remiză.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, ediția din 26.03.2020. ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719 (26 martie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă toamnă
O altă toamnă bate la fereastră
cu frunze ruginii și dantelate,
se ofilesc garoafele în glastră,
de-atâtea amintiri necenzurate.
Revin acum, la început de toamnă,
când vara-și plânge umbrele opace,
iar Carul Mare peste noi răstoarnă
lungi neuitări venite să ne-mpace.
În mintea mea s-așază în tăcere
pe gândurile-ntinse ca o plasă,
țesută-n nopți de toamnă austere
de luna nouă-ntoarsă de la coasă.
Mă tulbură acest sfârșit de vară
când vânturile aspre, destrămate,
sosesc cu trenul rătăcit în gară
pe șinele-ncărcate de păcate.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
AMURG
Se scurge fără rost această vară,
tu încă mai visezi că suntem amândoi,
dar amintirile încep să moară
pe malul râului, sub plopii tot mai goi.
Rafalele de vânt, dezlănțuite,
alungă frunzele căzute din castani
sub băncile-ncărcate cu ispite,
rămase-n neuitarea scrisă peste ani.
În parc cânta fanfara militară,
parcă aud și-acum fligoarnele urcând,
la cumpăna dintre amurg și seară,
când apăreau târziu amantele plângând.
Le consolam cu întâlniri discrete
în mica mea mansardă, sub acoperiș,
unde-ajungeau cu anemone-n plete
pe treptele urcate noaptea pe furiș.
Când zorii se iveau lângă fereastră,
le-mbrășișam în prag, cu ultimul sărut,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri
Se simte primăvara, din zările senine
speranțele-nvierii revin acum din nou,
la marginea pădurii zăpezile-alcaline
s-au îmbrăcat aseară cu ultimul halou.
În liniștea astrală, suind către lumină
din huma dezghețată, un ghiocel rebel
își saltă din zăpadă firava sa tulpină
urcându-și către soare suavul clopoțel.
Ne cheamă primăvara cu adierea sfântă
a vântului sihastru ajuns pe căi de dor,
dar iarna-ntârziată stă încă neînfrântă,
privind cutezătoare din geana unui nor.
Va sta pe metereze chiar și în plină vară,
ascunsă între ghețuri, pe maluri de fiord,
când vânturi ancestrale, în fiecare seară,
vor recita poeme, venind din polul nord.
Va fi o simfonie de împăcări depline
în gamele majore, ajunse peste timp,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 22.02.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri
Se simte primăvara, din zările senine
speranțele-nvierii revin acum din nou,
la marginea pădurii zăpezile-alcaline
s-au îmbrăcat aseară cu ultimul halou.
În liniștea astrală, suind către lumină
din huma dezghețată, un ghiocel rebel
își saltă din zăpadă firava sa tulpină
urcându-și către soare suavul clopoțel.
Ne cheamă primăvara cu adierea sfântă
a vântului sihastru ajuns pe căi de dor,
dar iarna-ntârziată stă încă neînfrântă,
privind cutezătoare din geana unui nor.
Va sta pe metereze chiar și în plină vară,
ascunsă între ghețuri, pe maluri de fiord,
când vânturi ancestrale, în fiecare seară,
vor recita poeme, venind din polul nord.
Va fi o simfonie de împăcări depline
în gamele majore, ajunse peste timp,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de toamnă
Curgea apusu-n zarea clară,
o clipă-a stat în vârf de fag
ca un arcuș peste vioară
cu ultimele corzi drept prag.
Dar îl trăgea-napoi îndată
o mână de vrăjit scripcar
de tremura pădurea toată
sub geana cerului de jar.
Mai sus în deal la cetățuie
trei raze din apusul scurs,
rămase-nfipte pe călcâie,
țineau domnițelor discurs.
Și mă uitam așa, din creastă,
cât de frumoase..., cele trei,
cu părul în bentiță-albastră
iar fustele-n culori de tei.
Cu cât se-ntuneca mai tare
pe toate le doream mai mult,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 14.04.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apusul
Mă tulbură și-acum privirea ta
venind din amintirile pierdute
pe marginile unui ciob de stea
din haosul cu forme nevăzute.
Mă-ndepărtez, cu sufletul mai greu,
de umbrele din karma ta bizară
ce-ajung pe căile de vis mereu
să-mi tulbure tăcerea către seară.
Dar încă sper că pot să regăsesc
mirajul clipelor de altădată
când amândoi, iubindu-ne firesc,
ne întâlneam cu inima curată.
Acum chiar timpul pare încărcat
de mitice poveri necunoscute,
ce mi se-aștern în cuget ne-ncetat,
cu vorbe fără duh, întreținute.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arinii Dornei
Arinii Dornei, peste ani,
cu amintirile la poartă,
așază dorul sub castani
să cânte pe viola spartă
un cântec fără început,
venit cu umbrele opace,
cândva lăsate în trecut
pe buza zilelor gonace,
cu brumele căzute jos
în nopțile cu lună plină
și ore care vin pe dos
dintr-o eroare sibilină.
Acolo toamnele ajung,
cu înzestrarea necesară,
când fetele afară strâng
bagajele făcute-n vară.
Dar pân-la gară să ajungi
distanța e atât de mare
că deodată vrei să plângi
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arinii Dornei
Arinii Dornei, peste ani,
cu amintirile la poartă,
așază dorul sub castani
să cânte pe viola spartă
un cântec fără început,
venit cu umbrele opace,
cândva lăsate în trecut
pe buza zilelor gonace,
cu brumele căzute jos
în nopțile cu lună plină
și ore care vin pe dos
dintr-o eroare sibilină.
Acolo toamnele ajung,
cu înzestrarea necesară,
când fetele afară strâng
bagajele făcute-n vară.
Dar pân-la gară să ajungi
distanța e atât de mare
că deodată vrei să plângi
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Corneliu Neagu, adresa este:
