Poezii de Corneliu Neagu, pagina 14
Cine ești?
Ascult tăcerea nopții fără stele
din umbra neuitărilor târzii
ce-mi bântuie speranțele rebele
tot așteptând din depărtări să vii.
Pe liniștea întinsă ca o pată
se prind în horă clipe de regret
venite-n pragul serii deodată
cu amintiri ținute în secret.
Se-aază peste cuget în neștire
sub bolta unui gând fără sfârșit
lăsat cândva pe-o muchie subțire
la marginea lui minus infinit.
Dar gândul, mai agil decât lumina,
spre seară-ajunge înlăuntrul meu
cu versurile-aduse din grădina
unde-a căzut cândva un curcubeu.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de oglindă
Prea multele și falsele dileme,
ne macină prin acele de ceas,
le auzim și-ncepem a ne teme
când încurcate-n urmă au rămas.
Adesea le tratăm cu ușurință,
crezând că am putea marca ușor
idei ce ni se par de referință
pentru-a clădi un falnic viitor.
Atâția dintre voi ar vrea să fie
deschizător de cale, pentru toți,
ca dăltuit cândva în vreo statuie
să fie admirat printre iloți.
Vă-nfățișați cu false doctorate,
și diplome servite prin uluci
care vor fi aievea admirate
doar de netoți, cu fețe de uituci.
Valorile încep să ne dispară,
iar școlile, ajunse cuib de cuc,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu (5 ianuarie 2020)
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citadela
Același țărm, aceeași așteptare,
apusul mi se pare ca de ceară,
la orizont și ultimul vapor dispare,
iar plânsetul sirenei mă doboară.
Cetatea prinsă-n ziduri dantelate,
spital central de gânduri efemere,
nedeclarat cadavrele îsi scoate
pe un opis din false fișiere.
Sub zidurile ei mă împresoară
cu uși masive-n fiare ferecate,
iar eu mă-ntreb, în fiecare seară,
de unde vin, ce caut în cetate?
Aș evada dar nu mai știu pe unde
căci prinsă-n labirint de coridoare
în mintea mea neîncetat pătrunde
un drog ce m-adâncește-n nepăsare.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana, Ed ePublishers, București, 2016 (2019)
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipele din acele de ceas
Trec orele haine prin àcele de ceas,
rostogolind minutele prin vreme,
iar zilele prea scurte care-au mai rămas
par visuri vagi cernute din poeme.
Ascult poemele ajunse pe înserat
pe-o aripă de doruri decupată
din sfinte amintiri pe care le-am uitat
pe-o margine de toamnă-ntârziată.
Din versurile cu-nveliș de catifea,
rescrise la o margine de oază,
parcă aud cuvintele din vocea ta
cu incantații care mai păstrează
mirajul nopților de august dantelat
pe armonii de sacre jurăminte
rostite-n taina cadă-a dorului lăsat
sub ceru-ntins pe-aducerile-aminte.
Aud chiar clipele din acele de ceas
care-mi șoptesc, pe strune de romanță,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul
Copac bătut de ploaie și de vânt,
cu frunzele întoarse către stele,
puterea ta venită din pământ
o simt și-acum în gândurile mele.
Prieten drag, de cînd eram copil,
mi-ai legănat și gânduri și uitare,
ajuns cândva departe, în exil,
mi-ai fost balsam și dulce alinare.
De strajă-ai stat în amintirea mea
să port în sânge patria străbună,
nimic în calea dorului să-mi stea
de voi gândi în limba mea română.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuget rănit
Stă cugetul rănit pe brâul unui troc,
tot așteptând să vină o schimbare,
pentru a-și găsi, din nou, pretinsul loc
pierdut cândva la tragerea cea mare.
Iar clipele, trecând prin acele de ceas,
scot din pendulă numai amăgire
din ritmica bătaie-n urmă au rămas
doar vagi regrete dintr-o nălucire.
Din hăul nevăzut al timpului pierdut,
ce s-a desprins de clipa care moare,
revin fără răgaz, pe umbre de sărut,
doar lungi păreri de rău amețitoare.
Iar mutele speranțe care-ajung târziu
nu-mi pot aduce nici-o izbăvire,
se scurge timpul în zadar fără să știu
de ce te-ntorci mereu în amintire.
Când somnu-alunecă la margine de vis,
în prag de gând te văd neîmpăcată,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 14.05.2021
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuie ruginite
CUIE RUGINITE (Ziua întâia)
Vin ciorile pe crengile căzute
și umbrele prin curte se-ndesesc,
în poama acră-a mărului crețesc
briceagul tatei singur se ascute.
Ulucile din garduri stau să cadă,
iar cuiele în babe-au ruginit,
îl văd pe tata stând nedumerit
pe banca învechită din ogradă.
L-aud că-njură foarte supărat
de luna măsii-n cerul cristalin
căci zidurile toate s-au surpat
când a vorbit la megafon Stalin.
CUIE RUGINITE (Ziua a doua)
De azi de dimineață îndrept cuie
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuie ruginite
Ziua întâia
Vin ciorile pe crengile căzute
și umbrele prin curte se-ndesesc,
în poama acră-a mărului crețesc
briceagul tatei singur se ascute.
Ulucile din garduri stau să cadă,
iar cuiele din babe-au ruginit,
îl văd pe tata stând nedumerit
pe banca învechită din ogradă.
L-aud că-njură foarte supărat
de luna măsii-n cerul cristalin
căci zidurile toate s-au surpat
când a vorbit la megafon Stalin.
Ziua a doua
De azi de dimineață îndrept cuie
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cupa cu venin
Se rup tăcerile la margine de gânduri
părerile de rău din umbre se desprind
ajung izvoarele în albia din prunduri
când dorurile vin peste uitări doinind.
Iar pacea clipelor rămase fără ceasuri
se scurge-n liniștea decorului umbrit
de teii care dorm în vechile popasuri
la margine de râu, sub malul de granit.
Din Carul Mare duhul rătăcit al nopții
adună umbrele din codrii de stejar
când trec ursitele pe marginile sorții
să caute destine-n domul de cleștar.
Tăcut privesc spre ele cu îngrijorare
de temă că-mi vor hărăzi un alt destin
dar tu râzând ajungi-naintea lor călare
să îmi aduci o cupă plină cu venin.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin, Ed MATRIXROM, Bucureși, 2018 (2018)
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cupa cu venin
Se rup tăcerile la margine de gânduri
părerile de rău din umbre se desprind
ajung izvoarele în albia din prunduri
când dorurile vin peste uitări doinind.
Iar pacea clipelor rămase fără ceasuri
se scurge-n liniștea decorului umbrit
de fagii care dorm în vechile popasuri
la margine de râu, sub malul povârnit.
Din Carul Mare duhul rătăcit al nopții
adună umbrele din codrii de stejar
când trec ursitele pe marginile sorții
să caute destine-n domul de cleștar.
Tăcut privesc spre ele cu îngrijorare
de temă că-mi vor hărăzi un alt destin
dar tu ajungi, venind-naintea lor călare,
să îmi aduci o cupă plină cu venin.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Corneliu Neagu, adresa este:
