Poezii de Corneliu Neagu, pagina 15
Cuvântul
CUVÂNTUL
"La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu,
și Dumnezeu era Cuvântul". (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)
Cuvântul este gând care a fost rostit,
iar gândul exprimat devine mai energic,
când din plămada lui mentală și-a croit
veșmânt sonor vibrând cu altele stigmergic.
Prin magice vibrații ele ne transmit
tumultul sentimentelor ce ne frământă
în câmpul existențial nemărginit
clădit prin truda grea a celor ce cuvântă.
Și exprimând cuvintele redefinești
o atitudine prin care se consacră
avutul moștenit prin genele firești,
curgând necontenit prin tine ca o apă.
Iar mintea, reclădită-n spațiul cerebral,
prin gândurile exprimate se transformă
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vrei să fii poet...
În pragul neuitării spre seară se adună
pe o retină falsă cu umbre din trecut,
iubitele rebele în straie de minciună
să-mi pună vrăji amare în apa de băut.
Eu le aștept pe toate, la ora cuvenită,
să le aduc aminte de frustele trădări
lasate dimineața în inima-mi rănită
când una după alta mă părăseau în zori.
Doar una dintre ele voia să mai râmână,
otravă să îmi toarne în visul hibernal,
cu un pocal de aur descoperit pe lună
de cel numit Oreste, călare pe un cal.
De ar veni și astăzi, cu vrăja-i selenară
repusă în pocale cu vinuri din zenit,
aș aștepta cuminte pe banca de afară
cu dorurile toate venind din infinit.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, 16.02.2021, ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decor între viață si moarte
Ascult, meditez și încerc să-nțeleg
tăcerea din gândul ce stă să pornească,
dar încă rămas priponit în talveg
pe-o albie sură din bolta cerească.
Mai caut răspunsuri în anii pierduți
prin vagi amintiri ce nu vor să mă lase,
în care mai plâng copii nenăscuți
din mame uitate sub gloanțele trase.
Și voci neștiute aud din trecut,
ajung la ureche în zeci de jargoane,
în inimă crește un zvon nevăzut
din aripa gândului rupt din pripoane.
Iar gândul aleargă prin timp înapoi,
mi-aduce în cuget o lume trădată,
cu umbre rămase din vastul război
în care soldații mai mor încă-odată.
Se scurge prin mine tărâmul străin,
cu chipuri trezite din moarte la viață,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 28.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decor între viață și moarte
Ascult, meditez și încerc să-nțeleg
tăcerea din gândul ce stă să pornească,
dar încă rămas priponit în talveg
pe-o albie sură din bolta cerească.
Mai caut răspunsuri în anii pierduți
prin vagi amintiri ce nu vor să mă lase,
în care mai plâng copii nenăscuți
din mame uitate sub gloanțele trase.
.
Și voci neștiute aud din trecut,
ajung la ureche în zeci de jargoane,
în inimă crește un zvon nevăzut
din aripa gândului rupt din pripoane.
Iar gândul aleargă prin timp înapoi,
mi-aduce în cuget o lume trădată,
cu umbre rămase din vastul război
în care soldații mai mor încă-odată.
.
Se scurge prin mine tărâmul străin,
cu chipuri trezite din moarte la viață,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depresia
La colț de stradă mor prieténii,
amantele se culcă cu mai mulți,
copiii simt c-au devenit adulți,
tot alergând pe străzile pustii.
Și toamna rece vine peste noi,
iar frunzele, pe ritmuri de poem,
plutesc incert pe trenuri care gem
ducând soldații noștri la război.
Orașul tot e un coșmar stupid,
iar oamenii stresați nu înțeleg
ce-i parte separată ce-i întreg
în granițele care ne închid.
Și-n orice întrebare e un chin,
îl resimțim în inimă și-n gând,
se sting în noi speranțele plângând
pe marginile unui crunt destin.
Himerice imagini trec prin vis
și ne trezim în spaime și-n delir,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destăinuire
Stau încă drept pe brâul de redută
vreau să adun din fiecare zi ce pot,
nu las de-o parte treaba începută,
rămân al vieții mele simplu matelot.
Mulți dintre voi mă știu din auzite,
dar ce contează pân-la urmă cine ești?
nu hainele ce-ți cad bine croite
te-nvață tainele zidirii omenești.
Din slovele-adunate-n câte-o carte
cu trudă grea, cu multe renunțări,
discipolilor mei le-am făcut parte,
să urce-n meseria lor triumfători.
Nu am dorit să simt pe cap cununa
deschizătorului de cale prin cuvânt,
sunt numai cel ce-și caută întruna
menirea existenței pe acest pământ.
Ajuns acum în toamna răzvrătită
a neputințelor din trupul omenesc,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin căzut
O, Doamne, ce grea încercare,
destinul îmi cade pe drum,
doar visul rămâne-n picioare,
ieșind dintre trâmbe de fum.
Devine statuie spartană
hrănită de nouri flămânzi
cu fluvii de dor dintr-o cană
și lacrimi din ochii rotunzi.
Deasupra sub ceruri ovale
stă timpul la pândă rănit,
dar tot mai aduce pocale
cu vinuri fierbinți din zenit.
Arome din karma tăcerii
mă cheamă-napoi, în trecut,
cobor de pe crucea-nvierii
să-mi caut destinul căzut.
poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape (2021)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin căzut
O, Doamne, ce grea încercare,
destinul îmi cade pe drum,
doar visul rămâne-n picioare,
ieșind dintre trâmbe de fum.
Devine statuie spartană
hrănită de nouri flămânzi
cu fluvii de dor dintr-o cană
și lacrimi din ochii rotunzi.
Deasupra sub ceruri ovale
stă timpul la pândă rănit,
dar tot mai aduce pocale
cu vinuri fierbinți din zenit.
Arome din karma tăcerii
mă cheamă-napoi, în trecut,
cobor de pe crucea-nvierii
să-mi caut destinul căzut.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin căzut
O, Doamne, ce grea încercare,
destinul îmi cade pe drum,
doar visul rămâne-n picioare,
ieșind dintre trâmbe de fum.
Devine statuie spartană
hrănită de nouri flămânzi
cu fluvii de dor dintr-o cană
și lacrimi din ochii rotunzi.
Deasupra sub ceruri ovale
stă timpul la pândă rănit,
dar tot mai aduce pocale
cu vinuri fierbinți din zenit.
Arome din karma tăcerii
mă duc înapoi, spre trecut,
cobor de pe crucea-nvierii
să-mi caut destinul căzut.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destine
Vorbiți în gura mare,
ne arătați destine,
cu prea multă emfază
vă dați învățători,
ieșiți pe sticlă seara,
vorbiți fără rușine,
ne explicați ce-i viața,
cum trebuie să mori.
Aveți păreri vetuste,
culese pe-apucate,
le exersați cu alții,
zicând că-s de la voi,
însă o știm cu toții,
cândva au fost furate,
servindu-le patetic,
pretindeți că sunt noi.
Din vorba voastră seacă
se nasc idei absurde,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Corneliu Neagu, adresa este:
