Poezii de Corneliu Neagu, pagina 19
Fantastic bolero
Noapte de vară - întârzie gândul
pe clipa rămasă la margini de cer
sub false dileme, venite de-a rândul,
cu vrajă adusă din umbre ce pier...
Revin întrebări din trecut, neștiute,
prin minte aleargă - nu știu încotro!...
Dar lasă în urmă noian de volute
desprinse din ritmuri de fals bolero.
Tu vii către mine, iubito, deodată,
căci timpul te-aduce din nou înapoi,
pimește-mi sărutul, pe buza curată,
și ia-mă cu tine..., să fim amândoi!
Și zborul ne fie pe căi neumblate,
din veacuri prescrise sosind tot mereu,
eroi ai poveștii din basme furate
cu vorbe ciuntite-ntr-un simplu dicteu.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezie hibernală
Se-așază pe casă zăpezile reci,
iar vântul pătrunde prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui că-o să pleci
cu trenul ce încă așteaptă în gară.
Dar timpul uitării te ține pe loc
îți sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează tavanul cu-o hartă șocantă.
Văd râuri albastre prin văi de oțel,
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate venind cu licori neștiute.
Din gară ajunge un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine
ne lasă în urmă un vis hibernal...,
cu sfântă lumină curgând prin destine.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fapt divers
Cad frunzele-n parc purtate de vânt,
pe cer se adună nori de zăpadă,
la margini de vis stă gândul înfrânt,
plâng cărțile-n rafturi gata să cadă.
Un tren rătăcit, ajuns prea târziu,
așteaptă în gară un semn de plecare,
un biet impegat, în biroul pustiu,
visează-n tăcere iubirea cea mare.
Aseară-a fugit din nou un soldat
patrula îl caută încă prin gară,
sergentul spunea că ieri l-a visat
fugind la iubita plecată din țară.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără partitură
Toamnele venite din trecut
se așază-n cuget către seară,
îmi aduc, cu vântul nevăzut,
amintiri lăsate într-o gară.
Aș fi vrut cu mine să le iau,
laolaltă să le am pe toate,
dar în gară încă mai veneau
trenurile pline cu păcate.
Ah, păcate, puse într-un nai,
cu mătase-n notele cântate,
pentru muze, cu parfum în grai,
înțelease doar pe jumătate,
doruri nesfârște, fără glas,
spintecând uitarea-nșelătoare,
dar știam că încă au rămas
zilele din toamna următoare.
Am venit să le aștept tăcut
în același colț uitat de gară,
când sosea pe șine, nevăzut,
trenul cu fanfara militară.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe literare (6 noiembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de hiacint
O, cum se duce timpul, lăsând pe piedestale
statuile-nsetate de neuitatul zbor,
pe când din miezul iernii se-apropie agale
o altă primăvară pe-o aripă de dor.
Zăpezile flămânde se zbat de-o săptămână
să-și țină ghioceii la sânul dantelat,
la marginea pădurii din vraja lor adună
speranțele pierdute sub cerul înstelat.
Mai bate încă vântul, iar frigul de afară
mă ține lângă sobă, cu gândul mohorât,
tăciunii strânși în vatră, în fiecare seară,
îmi spun povești uitate, să-mi țină de urât.
Ascult acum povestea pe care mi-ai citit-o
întinsă pe-așternutul cu flori de hiacint,
și parcă, deodată, te văd venind, iubito,
călare pe licornul cu frâul de argint.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fructul oprit
Când te-am văzut întâia oară dezbrăcată,
dezvăluindu-te misterioasă-n fața mea,
am tresărit cuprins d-un tremur deodată
și-o teamă ireală-n mine se năștea.
Ai apărut în viața mea fără de veste,
învăluită-n aură de înger izgonit,
care s-a rupt din taina dogmelor celeste
pentru-a gusta din pământescul fruct oprit.
Nu îndrăzneam să te ating, măcar cu gândul,
căci îngerul trădat în tine încă mai trăia,
ci am rămas pe loc încremenit privindu-l
cum dintr-un înger sfânt în demon se schimba.
În ochii tăi creșteau dorințe ne-mplinite,
mă răstigneau, fără să știu, pe trupu-ți în delir,
prin timp ne rătăceam pe nefirești orbite,
gustând îmbrățișati zeescul elixir.
Aș fi rămas cu tine veșnic, neuitato,
supus te-aș fi urmat fără să-ți cer nimic,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugite de la școală
Prea multe amintiri ce dau năvală
cu umbre vagi din visuri resetate,
la miezul nopții vă aduc pe toate,
frumoaselor fugite de la școală.
Cu gândurile-mi pline de ispite,
Vă chem la mine-n fiecare seară
când luna, pe fereastră, de afară,
se scurge-n pat cu raze poleite.
Și-n muzica celestă care vine
din adâncimea cerului albastru,
pe frunze dantelate de jugastru,
vom scrie noi poeme cu aldine.
La rând, pe căte-o frunză fiecare,
cu rimele gândite împreună,
și un condei din razele de lună
le-om termina-nainte de plecare.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 29.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugite de la școală
Prea multe amintiri ce dau năvală
cu umbre vagi din visuri re-setate,
la miezul nopții vă aduc pe toate,
frumoaselor fugite de la școală.
Cu gândurile-mi pline de ispite,
vă chem la mine-n fiecare seară
când luna, pe fereastră, de afară,
se scurge-n pat cu raze poleite.
Și-n muzica celestă care vine
din adâncimea cerului albastru,
pe frunze dantelate de jugastru,
vom scrie noi poeme cu aldine.
La rând, pe câte-o frunză fiecare,
cu rimele gândite împreună,
și un condei din razele de lună
le-om termina-nainte de plecare.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 28.09.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg de dor
Un fulg de nea îmi cade pe obraz,
de unde îl aduce vântul oare?
poate a fost cândva într-un talaz
ce s-a lovit de umbra-ți visătoare.
A stat apoi un timp pe fața ta,
când ai ieșit din apa înspumată,
dar a plecat să-ajungă la o stea
ce strălucea pe bolta dantelată.
S-a rătăcit în geana unui nor,
întins pe gândurile mele toate,
dar gerul l-a făcut un fulg de dor
cu aripile-ntinse retezate.
Când a căzut era doar un sărut
al dragostei rămasă-n amintire
pe neuitate visuri din trecut
ce m-asaltează zilnic în neștire.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul
O, cum se duce gândul pe căile astrale
și în infimul clipei, ajuns la infinit,
destramă vraja sorții în visuri vesperale
la porți întredeschise pe muchii de cuțit.
Și nici măcar lumina nu poate să ajungă
acolo unde gândul deja a fost ajuns
și nici trăirea clipei nu poate să se stingă
căci tot ce face gândul rămâne nepătruns.
Pe ce suport ajunge la marginile lumii?
sau dincolo de margini, în infinitul mic
al clipei resimțite trecând prin toți atomii
ce par a face timpul aproape din nimic?
Pe muchii de-ndoială această paradigmă
cu mintea mă împinge, mereu mai hotărât,
spre detașarea calmă de tragica enigmă
adusă de-ntrebarea: ce-a fost la început?
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Corneliu Neagu, adresa este:
