Poezii de Crăița Moroieni
A nopții
A nopții cald-aripă
Ce toate le-mpresoară,
Și-n liniștea adâncă
E-un sunet de vioară...
E inima-mi ce bate
Când mă gândesc la tine,
Și somnul mi-l abate
Și ziua nu mai vine...
poezie de Crăița Moroieni
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cestite Baba Marte
A venit luna Martie!
Îmi dăruiește ca mărțișor
Miracolul topirii zăpezii.
Mă cheamă prin poieni,
Îmi arată Învierea naturii,
Și Îmi spune, prin adierea zefirului:
-Culege florile mele, simte aroma mugurilor și lăstarilor!...
Și vin acasă cu poalele pline de brândușe.
Mi-aș face căsuța-n poiană.
Să mă trezească privighetorile,
Să-mi intre În nări aerul curat și plin de miresme,
Să mă-mbăt, de parfumul pomilor Înfloriți.
Îți mulțumesc Primăvară,
pentru toate bucuriile,
soarele strălucitor
Și cerul fără nor!
[...] Citește tot
poezie de Crăița Moroieni
Adăugat de Crăița Moroieni
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciuna ca raspuns
Dacă soarele se ascunde dincolo de nori
Iar trupul tău simte răceala nopții,
E timpul să trimiți CHEMAREA
Desigur iubita te-a lăsat, prea mult singur!
O să mă întrebi, poate, de ce?
Iar eu, sincer să fiu, nu știu decât atât
E timpul să primești
CHEMAREA.
Sigur, totul ar fi trist fără ea! ***
De ce minciuna ne acoperă gura uneori?
De ce trupul ei lung aduce cu sine câteodată bucurie, alteori tristețe?
Și totuși, de multe ori, o așteptăm nerăbdători.
Până și tu, singurule, o aștepți.
Iar ea, vine dacă o chemi,
Vine să-ți țină de urât noaptea, ziua,
Tu, doar trebuie să trimiți... CHEMAREA!
Iar ea vine, cu părul ud și despletit,
mirosind a flori de câmp și a lămâiță,
Vine, să-ți sărute buzele nerăbdătoare
Cu inocența unui copil și blândețea unei maici.
[...] Citește tot
poezie de Crăița Moroieni
Adăugat de Crăița Moroieni
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea vântului
A trecut o adiere ca o boare, apoi a venit zefirul
aducând cu sine primăvara.
Ne era dor de soarele călduț, de zefir,
de parfumul primelor flori...
A venit timidă, apoi, prima ploaie de primăvară
Ca nu cumva să strice fragedele petale,
Și ne-a adus prospețimea dimineții de martie.
Mai apoi, a trecut vijelioasă ploaia de vară,
Țopăind veselă pe caldarâm...
Dar soarele de Iulie s-a ivit și ne-a mângâiat cu razele sale...
Încet, încet, s-a furișat, pe negândite, toamna, ca o condamnată.
Tot furând în cale frunzele gălbui.
Cu vântul hai-hui.
În final sosi și iarna, alungându-ne soarele,
Și pe dată, totul fu de ghiață!
[...] Citește tot
poezie de Crăița Moroieni (25 septembrie 2003)
Adăugat de Crăița Moroieni
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Crăița Moroieni, adresa este: