Poezii de Cristian Bădiliță
Livada
Livada mea cu meri și pruni gravizi
de-atâta ploaie te-ai făcut mireasă
întinsă pe-o cocoașă mătăsoasă
păzită de trei câini și doi molizi
din pulpa ta mănânc pe săturate
bacșișul morții, lacrimi beau, tărie,
cu mâinile sub cap, întins pe spate
ca bunul Lazăr condamnat să-nvie
la ora când pendulul subteran
își schimbă mădularele și țipă
când timpul se coclește sub cadran
și îngerul își tunde o aripă,
livadă milostivă, dacă vrei
îngroapă-mă sub tine doar o vară
să dorm buștean păscut de câțiva miei
și-un măr frumos din tâmplă să-mi răsară.
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecce homo!
A fost un trup și-a fost o întâmplare
din care m-am născut cândva
în anul revoluției flecare
când îngerul pe garduri trâmbița
și cerul se făcuse parcă rană
prin care muștele suiau de zor
vărsându-și murdăria suverană
prin orificiul larg de tricolor.
Sparge-mi-ai, Doamne, creierul netrebnic
și dintr-însul moarte să mi-o scoți
știi cum e, doar Te-ai jertfit pe vremuri
pentru vameși, curve și netoți!
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însemnare în jurnalul de bord
Astăzi voi da tuturor ascultare
pentru că toți sunt atât de fericiți încât
n-aș putea să-i dezmint. Și chiar
dacă șobolanii au părăsit corabia
eu n-am voie să prevestesc vreo nenorocire
dar mai ales, în toiul petrecerii,
să strig ca un nebun: Pământ! Pământ!
poezie de Cristian Bădiliță din Regele cu o harfă în mâini
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banala epifanie
Tu, Doamne, niciodată
nu mă plictisești
vorbindu-mi.
Taci și te arăți -
foaia peste care mă plec
se sfâșie lin.
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada zilei de luni
Nici o minune-n târgul ațipit
pe dealul sur de la-nceputul lumii,
dacă e luni miroase-a lâncezit
torcând la părul blond al săptămânii
dacă e luni comerțul stă închis
și cumperi pâine de la frizerie
în urma unui tragic compromis
care milenii încă o să ție
dacă e luni am barbă și nu ies
de sub cearșaf nici să mă pici cu ceară,
melancoliile-mi dau ghies
și gândurile negre mă-mpresoară
dacă e luni mă sinucid un pic
cu lacrimile tale de cucută,
sub șoldurile tale de-arseníc
dacă e luni visez o fată slută
[...] Citește tot
poezie de Cristian Bădiliță
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
Dintr-o viață fără viață
într-o moarte fără moarte
trec cu rânjet de paiață
voi muri când mă voi naște
și-oi turna din cranii sparte
vin pe propriile-mi moaște.
epitaf de Cristian Bădiliță din Regele cu o harfă în mâini (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe marginea Idiotului de Kurosawa
Poezia îmi pare câteodată a fi starea de idioțenie paradoxală:
ești ca un salcâm stropit cu var
peste care ploile aruncă măruntaiele cerului
ești ca un îngeraș care pică în farfuria cu borș
la Cina cea de Taină
ești ca un rege al Franței tuns cu ghilotina
sau pur și simplu Mâșkin
rătăcit într-o Siberie japoneză.
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța Sulamitei
Fetiță tuciurie, Sulamita,
în somn domestic mă cuprizi de coastă
când surâzând îți scapăr dinamita
din sânul preadivin al dumneavostră
și te iubesc la mic dejun pe tavă
sorbindu-ți ceaiul negru din adidași
amestecat cu frunze și otavă
pe care la-nserat, pe șest, omida-și
plinește pofta grea de fluturare
și ne revarsă raiul peste față,
piele de înger crește-n fiecare-
cum să o porți te scoală și învață
fetiță tuciurie, Sulamita,
ce-n somn domestic mă cuprizi de coastă
și surâzând îți scaperi dinamita
din sânul preadivin al dumneavoastră.
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima
Iarna, cât aștept iarna!
Atunci păsările clocitoare
mi se întorc în creier
și toate mă încălzesc pe dinăuntru
și mă gâdilă de nu mai pot
cu aripile lor mătăsoase.
Domnilor, vreți să vedeți cum arată
pe bune paradisul?
Luați un topor și spargeți-mi țeasta!
Altceva nu mai am a vă spune!
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Cristian Bădiliță, adresa este: