Poezii de Cristina Vrâncean
Cimitir
La câte morminte sunt în mine
Nu evadez din mreja lor.
Cine mă regăsește mă îmbie
Să gust din sfânta tămâie
Și fundament de biserică, să torn
Iar eu, copil, ce-mi plâng joaca
Din tot ce-i viu și e neviu
Eu cunosc, eu simt arta
Să fug cu apa prin pustiu.
Poate că altădată, din iubire
Aș face cimitir de cimitire...
poezie de Cristina Vrâncean (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Cristina Vrâncean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestește-mi...
Când de pereți se lovesc strune
Eu-mi strâng obrajii cruzi
mai strâns, mai strâns
până cade ultima suflare
Și ce a fost gol îmi e mâncare
Și ce a fost sete mi-e de îmbrăcare
Și ce sunt eu, e licoare
Și ce aud e așteptare.
Când viscoli tu, cu frunze mari
Lespezi din aripi de fluturi
se las pe palme fine
De parcă doare, de parcă nu
Și țip în sine cu mine
Și tac vorbe depre tot
Și chem depărtarea
Și mor, mor, mor..
poezie de Cristina Vrâncean (9 martie 2012)
Adăugat de Cristina Vrâncean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Cristina Vrâncean, adresa este: