Poezii de Dan Tipuriță
Amin
Cum, Doamne, doar suflet m-ai făcut,
m-ai umplut cu oase și carne,
două buze în formă de tălpi
lipite mereu de țâța pământului.
Privesc înăuntru,
sunt plin de semințe,
de gene semănate pe cromozomii de rând.
Știu că-ți pot dărui milioane de urmași,
cât timp mai are lapte țărâna,
dar Tu n-ai trebuință de brațele lor,
ci
numai de pasărea celor trei degete,
acelea care plutesc închinarea
cu aripile în zbor peste frunte,
de sus în jos,
de la dreapta la stânga,
în vecii vecilor,
[...] Citește tot
poezie de Dan Tipuriță din Cromozomi din genunchi de femeie (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Dan Tipuriță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Genialii
cred că nouă ne lipsește majestatea sinelui
strălucirea demnității sau
schimbarea gărzii la palatul încrederii
muzica de fanfară la trecerea zilei
pe sub arcul de triumf al trupului
am putea scoate cenușiul din culorile vremii
petalele uscate din corola vorbei
am putea cânta la viorile glasului
simfonia iubirii aproapelui
am putea
silabisi din memoria timpanelor
sunetele câtorva buchete de flori
din marșul Radetzki de la Musickverein
și câte și mai câte
dar ce bine ne-ar prinde dacă
am reuși să ne apropiem între noi
[...] Citește tot
poezie de Dan Tipuriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele trofeu
vom arunca și astăzi discul zilei
cât mai departe
spre linia de foc a încercării
ca o grabă ne întrecem în jocul acesta
ca și cum
am dori să cunoaștem în grădina de sunete
organul de suflet al învinătorului
cel care supraviețuiește stolului de vulturi
războiului nostru de treizeci de ani
câtorva arcuri de timp
asemănătoare coastelor de dinozauri uriași
peste care discurile noastre cândva au trecut
fără să ne cunoaștem trofeul
pentru el de atâtea ori am uitat
că ar fi trebuit
să mai și existăm
poezie de Dan Tipuriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfidarea prezentului
și astăzi ne-am învrednicit să rostuim rotirea pământului
cu solemnitatea gândului cel mai frumos
așa
în felul cunoscut al hominizilor
de la răsărit la apus
purtăm mai dreapta noastră ținută
ne folosim pașii
ca mersul pe sârma sferei albastre
acesta este spectacolul nostru pentru care
dresorul suprem va avea în vedere răsplata
l-am experimentat zi după zi
ne-am străduit prin creierii munților
pășindu-i crestele abrupte
ne-am scufundat în mările ochilor de topaz
ne-am împrietenit cu paramecii și amebele
de la ele am deprins supraviețuirea
și tot sublimul vrajbelor noastre
[...] Citește tot
poezie de Dan Tipuriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Dan Tipuriță, adresa este: