Poezii de Daniel Lăcătuș
Cuvântul
Fără el, lumea mi-ar părea mai goală,
poate nici eu nu aș fi existat,
e comunicarea de zi cu zi,
miracolul pe care și tu îl grăiești.
Cuvinte fulgi,
cuvinte metal,
cuvinte aer,
cuvinte ce apun,
cuvinte ce răsar,
ca o zână din poveste.
E simbolul ce-l rostim
și crează lumea.
poezie de Daniel Lăcătuș
Adăugat de Daniel Lăcătuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea nemuriri
E bizară pădurea care-mi
înconjoară plutirea.
Se apleacă și se înalță,
se rupe și se frânge,
se sfarmă.
Vântul, din când în când,
mai ridică inimi vegetale moarte,
le topește în pământul negru:
și el ca un simbol al renașterii
le înalță și cad în lac.
Putrezite în puterea apei,
nasc licheni și mușchi și pânze,
bolnave caută vindecare șn cer.
Plutesc în derivă,
suflate parcă de respirația
lui Dumnezeu.
poezie de Daniel Lăcătuș
Adăugat de Daniel Lăcătuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima romanță
Cum dorm statui
în trupul alb din munte,
se auzi plângând
la templul poeziei
cântecul nopții.
După cădere
soarele zilei de 1 mai,
zgâriat la ochi,
sângerează în voie
cu lacrimi de cristal.
La curte...
dulce toamnă,
ploaia aduce ultima romanță,
o pată
pe ochiul cuvântului.
...joc divin
sub pomii înfloriți,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Lăcătuș
Adăugat de Daniel Lăcătuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Daniel Lăcătuș, adresa este: