Poezii de Daniela Bîrzu
Pseudo
//
gaze lacrimogene pe străzi
compresoare care împing pământul cât mai adânc
cât mai departe de picioarele noastre
stăm în acest loc în care cerul are culoarea mierii
iar soarele își împrăștie razele sale de oțel
în mijlocul orașului nu se mai aude nimic
doar zbărnâitul surd al tristeții oamenilor
un sunet fin al stâlpilor de tensiune
ce ne ține pe toți legați
suntem cei care am ales moartea clinică pentru o zi
//
când ne vom trezi vom fi
legați la niște baterii minuscule ce ne vor dicta
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
#
ai scris o mulțime de poeme pentru sacha
și niciunul n-a fost despre sacha.
toate au fost despre cum trebuie să fie
distrugerea slăbiciunilor,
atingerea valvelor inimii, pentru ca aceasta
sa nu se oprească.
înghițirea comprimatelor cu eliberare prelungită ca și
mâine să fie o zi frumoasă.
ai scris cu un creion mecanic prin care
la fiecare apăsare ai mai crescut cu
un milimetru,
la fiecare apăsare,
ai absorbit cu tifon
sângele,
care a curs prin venele orașului,
acest cadavru ce nu apucă
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
#
poligraful nu încetează să târâie acul pe hârtia albă
lăsând urmele roșii ca și cum ar fi bătăile unei inimi în fibrilație
sunt întrebările la care trebuie să răspund deși nu mă întreabă nimeni, nimic
trebuie să răspund tot timpul cu da
are loc un recul ca la o armă veche ce se descarcă greu de fiecare dată când încerc să mint
trăiesc într-un hotel zi de zi mă cuprinde tristețea pentru un moment gândindu-mă la toți cei care intră și ies
pe ușile glisante / un carusel al unei și mai mare tristeți
m-au întrebat dacă sunt pregătită să mor și acul poligrafului a tremurat
m-au întrebat dacă sunt gata să iubesc și acul poligrafului a stârnit un cutremur
alveolele din plămâni stau gata sa plesnească
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
#
termenele de valabilitate ale medicamentelor au expirat
un semn că acum ești singură alături de ceilalți oameni singuri
am înghițit ultima pastila contraceptivă în timp ce lumea era
liniștită și făcea copii pe bandă rulantă
nu sunt o mamă bună am lăsat copiii să zboare lipsiți de apărare
ca pe niște păsări roșii fiecare cu câte o rană micuță pe piept
nici alte mame nu sunt bune și-au lăsat copiii să moară și-au lăsat copiii să
trăiască cu handicapuri severe
așa a fost mama mea care m-a lăsat să trăiesc undeva în acest colț uitat de lume
înghit praful nociv în fiecare zi și încă supraviețuiesc
încă alerg ca și cum aș fi o fetiță pe pajiști întinse
fuga a devenit o necesitate în orice moment în care soarele purulent
mă sufocă cu strălucirea lui
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
112
becurile s-au stins peste noapte. alexandra a devenit o ființă invizibilă. învelită într-un cearșaf alb ca un produs sterilizat, se rostogolește în valurile mării.
are și ea o armă neagră, mică pe care nu o folosește niciodată.
dar în seara aceasta, lipsa de lumină o sperie și trage în aer un foc de avertizare.
se aruncă în valuri și înoată. inima ei mică bate nebunește.
luna pe cer este încă albă. un neon pâlpâind. alexandra se simte în stare să ucidă. i-au spus că dincolo nu este viață și soarele arde puternic. jumătate din creierul ei, însă, îi spune că nu o să pățească nimic.
alexandra simte ca acolo îi va întâlni pe ceilalți copii. vii si nevătămați. cândva se jucase cu ei pe plajă. cel mai frumos desen dintr-o carte: copii alergând prin valurile marii, pe nisipul ud.
alexandra simte frica dar nu are ce să facă.
acum luna pe cer este neagră, dar alexandra o vede strălucitoare ca pe o jucărie proaspăt scoasă din fabrică.
#alexandra
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
20 mg/ml
te trezești.
dimineața
ți se pare
frumoasă.
atât ne-au injectat,
20 mg / ml
să uităm laturile întunecate
ale orașului pe
care l-am visat toate nopțile
să refacem structurile în somn
să uităm
balastul
când
transcend din paturile albe
mirosurile de amoniac,
distileriile de feromoni
ale pământului, aburii,
urcă la suprafață.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
2086 / jurnal
simplitate la nivel de cunoaștere /ești sângele tău tânăr care plutește prin vid / ești într-un costum de cosmonaut /dronele survoleaza pământul/ nimic nu ne mai salvează sufletele / 2086 sau atunci când s-au implinit 100 de ani de când ai născut frica și ai trăit cu ea de atunci/ acum corpul tău e un mecanism format din roți și bile iar ziua se încarcă cu electricitate
// simplitate la nivel de reglare al emoțiilor//
apeși un buton pe touch screen și nimic nu se întâmplă / asculți cum plumbul îți clocoteste în organe și asta este tot ce poți face ca să ajungi până în ziua de mâine cand vei privi din nou dronele strălucitoare survolând cerul ca niște păsări speriate.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abandon
oboseală / sevraj / linii de tensiune
între corp și inima care a încetat să mai bată
aparent / mă simt învăluită de un frig tăios
acum când a început să ningă din nou în martie
// nu îmi folosesc la nimic hărțile care îmi arată doar drumul înspre ieșiri //
încerc să merg în partea cealaltă cu soarele înfipt în carne ca o busolă
dezlipesc etichete de pe cutii alb cu mov
unde am pus la păstrare frica
și scriu a b an d on
//
aici în camera frigorifică carcasele animalelor nu mă înspăimantă
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acest conținut nu e disponibil momentan
întind un cearșaf lângă un alt cearșaf / lângă un alt cearșaf / până acopăr tot nisipul
aici e locul unde nu vine niciodată primăvara
aici e locul unde nu poți scrie un poem
aici e locul unde nu ai nimic de spus
ca o casă fără oameni / 24 de ore de singurătate lângă o sobă veche
tu ești un coyote care vine să mă adulmece seara
dar carnea mea e prea uscată / vii și pleci / vii și pleci
//sunt ca o papușă care suferă de ms/ doctorii în halatele lor albastre
mă veghează neputincioși //
toate formele de distrofie sunt periculoase / asta ți-am spus în ultima scrisoare
suntem ca un grup de control care nu știe ce trebuie să simtă
când se fac experimentele pe noi
dar aici / în lumina dimineții ne vedem cel mai bine petele de pe piele
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alte zile de vară
în plină vară noaptea nu încetează să cadă
// nu, nu scriu despre moarte //
scriu despre lumina de pe străzile iașului
care strălucește ca un bec incandescent și transformă culorile
/
se vede cum asfaltul s-a facut negru
sufletele copiilor roșii
inimile noastre albastre
și roțile se învârt/ mergi în urma unei mașini ca un câine pe care stăpânii l-au abandonat
aceea e mașina în care ți-ai uitat copilăria
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Daniela Bîrzu, adresa este: