David Boia

Inspiraţie

Când vine inspiraţia
E ca o inundaţie imensă
Când vine inspiraţia
E ca un diluviu
Sau un tsunami
Când vine inspiraţia
E ca o erupţie vulcanică
Când vine inspiraţia
E o lumină meteorică
Când vine inspiraţia
E ca un Big Bang
În reluate
Creează un nou univers
Accesând nemurirea.

poezie de David Boia (16 februarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interferenţe

Idolii a dispărut
şi n-au lăsat amprente
numai în duhul unor creduli
sau pe pietre imaginare
nici grotele nu mai exisă
în întregime
unele s-au prăbuşit
altele au fost depăşite
de nivelul mării în creştere
de atunci clipele curg în răspăr
pe creştetul noilor
căutători de idoli.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere

Cineva a zis atunci
Întoarceţi-vă la cărţi
Dar i s-a întors vorba
Altcineva a zis
Întoarceţi-vă la bibliotecă
Dar i s-au întors cărţile
Unii au zis
Să ne întoarcem la valori
Dar li s-au întors operele
Alţii au zis să creăm
Valori noi
Bine atunci
Să creăm valori
Fie şi cu calculatorul
Fie si cu internetul
Dar valori certe să fie
A trecut ceva
Vreme de atunci
Se pare că şi acum
E iarăşi ca atunci.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipotecă

Numai şi numai
în fieful
lui Eminescu
puteau să nască
aştri incandescenţi
din pasiune

Luceferi de foc
din dăruire şi zel
cu nuanţe sacre
chipuri ingenui
în haosul veşniciei

Numai noi ceilalţi
suntem mereu
în contratimp
pe alte itinerare.

poezie de David Boia (8 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispită sacră

Fără stare
şi fără preget
m-am poziţionat
la răsărit
ca să văd splendoarea
dimineţii de apoi
caut neîncetat
în stare de extremă urgenţă
un loc plin de lumină
plus inspiraţie elocventă
şi iarăşi caut febril
un loc undeva
la răsărit de eden
de unde s-ar putea
accesa raiul îngeresc.

poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria

Pecete este istoria
Cu mii de feţe
De la Troia
Încoace şi mai încolo
E ca un cal troian
Dar din ăla de dar
Şi rânchezată
Concomitent
În toate
Limbile pământului
Ea nu va face
Nicicând reverenţe
De aceea haideţi
S-o făurim cu fast.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie curentă

Povestea naraţiunilor de ieri
Istoria se ia şi se dă cu năvală
Aici pe o planetă rebelă
De azi şi pentru totdeauna
De ieri şi pentru mâine
La o mulţime de capete
Şi în sumedenie de variante
Scrisă pe file de vremuri
Sau încrustată în piatră
Trăită aievea atunci şi acolo
Transmisă prin viu grai
Ca de la om la oameni
Ca de la suflet la suflete
Printre cronici sau hrisoave
Interpretată sau denaturată
Pacifistă sau războinică
Ne dă permanent târcoale
Condiţie trecută şi curentă
Patetică şi plină de emfază
Proverbială şi înţeleaptă

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (21 noiembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Itinerar simbol

Sunt descendentul unei premoniţii
Din persistenţă şi proprie iniţiativă
Mă simt stingher poate nu singur
Ca într-o povaţă rostită din strămoşi
Preludiu unui ascendent specific
Înţelepciune palpabilă cu fard străvechi
În genul unui răsărit de sintagme pure
Vibraţii exoterice îmi tremură în vine
Din alte epoci printre raze de lumină
Străluciri palpitante pe trasee emotive
Dinspre ficţiuni spre realităţi abstracte
Mai efemer când îmi prevăd destinul
Mai adânc ca visul unui infinit alert
Mai fugitiv decât lumina albă-n transă
Of câte străfulgerări îmi răscoliră gândul
Şi plăsmuiri clocotitoare de poeme
Multiple faze se mai succed pe roluri
Cu plăsmuiri asocieri şi combinaţii
Răstălmăciri cu iz de viziune şi legendă
Văpăi ce ard în ipostaze fremătând

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (24 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire ca-n vis

Se făcea că cerul suia simultan cu noi,
Printre miliarde de quasari cantautori
Să amplifice iubirea noastră cosmică
Într-o îmbrăţişare de idile gigantică
Concomitent cu senzaţia vie de iureş
Triam viitorul în energii dezinvolte,
La propriu şi cu senzorii pe automat
Doar noi existam ca fiinţe multiple
Peste tot cât se pretează eternitatea,
Sunt infime şi notorii fazele limitrofe
Când noi trepidam la unison în etern,
Pulsând pasional din inimi gigantice
Progresiv am cuprins total universul
Şi l-am devansat în statură continuu
Încât a rămas mărginit mai pe urma
Unui resentiment apoteotic, dar uman
Resemnat cu statura nouă de-o potrivă
În raport cu spiritul afectiv imprimat,
Pe unele itinerare realmente nepătrunse
În clipa de apogeu depăşirăm infinitul

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (30 septembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de mamă

Începând cu Eva
iubirea a venit pe Terra
a aterizat aşa de una singură
la persoana întâi
aşa a fost ea hărăzită
să aducă afecţiunea primordială
apoi fiecare mamă
a mai pus o cărămidă
la piramida iubirii
cu timpul piramida
a devenit deal
apoi munte
şi continuă să crească
în variantă optimistă
va creşte necontenit
se va extinde accelerat
aşa ca universul
pe care-l va acapara
în termeni euforici.

poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!