David Boia

Vis-a-vis de stele

Plecările se succed
În şiruri nesfârşite
După legi rigide
Cu tristeţea aferentă

Şi spuneau cu rost
Strămoşii noştri
Primăvara când
Crapă mugurii
Atunci pleacă
Cei mai în vârstă
Dintre noi

Şi aşa s-au dus
Ai mei printre îngeri
În două primăveri
Consecutive
Iertaţi să fie
De-a pururea.

poezie de David Boia (16 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise cu dedicaţie

Visele evoluează ascendent
Din aspiraţii în dorinţe
Din gânduri în speranţe
Pe itinerare de lumină
Ca zboruri de păsări albe
În compania unei reînvieri
Cu fler ca pasărea Phoenix
Perpetuă sau interminabilă
Formulă dezinvoltă de succes
Simbol verosimil al renaşterii
Motivând idei plauzibile
Invocând scenarii de efect
Tot timpul căutând călăuze
Până departe la cete de îngeri
La porţile unui spaţiu divin
Într-un periplu binecuvântat.

poezie de David Boia (31 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiaj sublim

De pe o planetă pitică
Căutăm nemărginirea
Mutare făcută cu jind
Cu scop providenţial
Călăuză predestinată
Contemplaţia cerească
Povăţuitor pe traseu
Sfântul îngerul păzitor
Luminaţi de focuri sacre
Vom cutreiera eternul
Admirând stele sublime
Devansând stări negative
Peste limite potenţiale
Virtual accesibile
Seduşi de iubiri celeşti
Cu triumful înaripat
Viabil în suflete tandre
Unduind în zbori diafane
Tonifiant şi incitant

poezie de David Boia (7 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zboruri frânte

A ratat zborul
liliacul din Wuhan
şi a căzut în gură de şarpe
dar şi şarpele
în gură de om
cu convid-19 cu tot
şi acela a devenit
pacientul zero
dirijor inconştient
la opera pandemiei
aşa a fost consemnat
evenimentul în cronici
de actualitate
în mas media
şi câte şi mai câte
reţele de socializare
din cauza gripei
e bolunzeală mare în lume
cum bine zise o voce feminină
pe deplin autorizată

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (12 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flagrant

frapează
febleţi
fugitive
flatează
fete
flori
foto-modele
feţi-frumoşi
freamătă
feţe
flexibile
fufe
frivole
fluctuează
funcţii
fudule
fuste
fistichii
fac
furouri

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (7 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixir

Crede
cu tărie
în iubire
ea este
împlinirea
şi izbânda
vieţi
hrăneşte-te
din iubire
trăieşte
cu iubire
desfată-te
cu iubire
tratează-te
cu iubire
şi dacă
nu merge
măreşte
numaidecât
doza

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (28 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem afectiv

Instinctul e fantezie
Omul o enigmă vie
Natura o veselie
Viaţa o filozofie
Iubirea o bucurie
Teatrul o comedie
Sufletul o reverie
Lumea toată-i poezie.

poezie de David Boia (4 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi telurice

În haine negre cu trene
Ies nopţile din avene
Înnegrite la sprâncene
Asortate cu orgoliu
Învelite în linţoliu
Echipate ca de doliu
Urcă nopţile pe brânci
Din genunile adânci
Căţărându-se pe stânci
Vin nopţile din abisuri
Depăşind grave suişuri
Evocând doruri şi visuri.
Vin de multe generaţii
Cu sau fără invitaţii
Incitând la meditaţii.

poezie de David Boia (24 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori

Unii preferă dalbe flori,
Alţii, în galben purpuriu,
Dar mai ales de sărbători
Eu le doresc de timpuriu

Flori care trăiesc în glastre,
Sau cele care dau prestanţă,
Care lucesc în zări albastre,
Eu le râvnesc ca ambianţă

Flori care cresc pe câmpie,
Pe coclauri sau grădină,
De orice fel, cu bucurie,
Eu le iubesc cu rădăcină

Flori de piatră, ori de mină
Sau adunate în buchet,
Care răspândesc lumină,
Eu le ador în mod concret

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburător în viitor

Un călător de pomină,
Călare pe situaţie,
Pleacat din şaua muntelui
Taie sprînceana dealului,
Trece de cei ce bat cîmpii
Aidoma gândului versatil,
Fără putinţă de tăgadă,
Purtat de legea dorului aprins
Dă rotocoale planetei,
Apoi se despride vijelios
Srăfulgerînd Calea Lactee
Cu ascendent astral,
Mult peste imaginaţie
Depăşind în zbor lumina
Posibil să devină invizibil
Dar existent cu firea,
În sistemul său de referinţă
În goana lui terfiantă, el
Absoarbe imensitatea dură
Cu pofta lui persuasivă

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (28 iulie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!