David Boia

Numele tău

Încântare de peste an
Numele tău e primăvară
Încântare de peste veacuri
Numele tău e sinonim cu viaţa
Ai primit botez din străbuni
Dar când ai venit prima dată
Nimenea nu mai ştie
Nu are de unde şi nici încotro
Nici nu existau oameni acolo
Doar îngeri pot să ne spună
Tu ai săvârşit botezul vieţii
Tu ai venit ca o prefaţă divină
Când nu era nimeni de faţă
Şi apoi când a venit Adam
Tu erai în plină splendoare
Undeva în edenul timpuriu
La paritate cu maica noastră Eva
Pentru taica Adam a doua mireasă
Încântare de peste milenii
Ai acoperit instant pământul

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (1 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată

O fată în alb
Cu febleţea la vedere
Plus partea ei divină
Se poate confunda
Cu un înger emblematic
Seducţie instinctivă
Şi dacă e pură cu adevărat
Atunci chiar merită
Un pretext angelic
În variantă perpetuă
La orice persoană.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O geană

O geană de lumină
Străbate din oglindă
Unui univers parabolic
Purpurie sau străvezie
Trece oportună prin vid
Fosforescentă sau străcojie
Până la proba de foc
Ideală sau din fotoni
Cu iz de aventură
Ondulatorie şi crepusculară
Speranţă de viaţă
Energie vibrantă
De origine angelică
Fără egal în univers.

poezie de David Boia (7 februarie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obicei

Cum-necum
un obicei bun
nu ţine mult
e ca şi binele
care se disipă
înainte de naştere
e ca lupta
pentru pace
mai poate numai
amplifica senzaţia
de armonie
a celor apuse
sau ca o sferă de oxigen
vag definită
căzând la paritate
nitam-nisam
cu efectul
de inversare
a polarităţilor

poezie de David Boia (29 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată

Odată a venit
o mămică graţioasă
cu fetiţa ei mititică
o ţinea în braţe ca
pe un odor ce era
şi a intrat în bazinul cu apă caldă
printre indigeni
în ochii ei mici
dar expresivi şi trişti
se citea cât de adâncă
este necunoaşterea
specifică speciei umane
un infinit în toată splendoarea
melancoliei pământene
enigmă nemărginită
cum se poate vedea
numai la copii cu sufletul curat
la fel în ochii mamei se citea
o nedumerire soră cu
necunoaşterea primordială

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofelia

Of câte regrete ai produs
Dulce imagine clandestină
Câte încercări au trecut pe lângă tine
Şi au produs rutină sau revoltă
Tu le atragi ca un magnet
Tu le produci şi le expulzezi
La tine converg consecvent
Regrete timpurii scăpate din reflex
Regrete conspirative sau obsesive
Multe dintre ele survin afectiv
Altele se reproduc pe fond de ten
În regim excedentar
În variante automate
Poate izvorăsc din nuri tăi interzişi
Sau din dialectul tău simpatic
Sigur din frumuseţea ta blajină
Tot mai rar distribuită
Şi mai rar accesată
Multă severitate divulgi
La pretendenţi agasanţi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (31 august 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omologul tău

Mimând veacurile la rând
Voi căuta omolog pe înţeles
Departe pe creasta infinitului
Schimbarea de sens din mers
La răscruce de contemplaţii
Ar impune vocaţia zămislirii
Lacrima intimităţii va naşte
Un stol de clipe reversibile
În transparenţa nemărginirii
Deşteptând lumina sângerândă
Maşinăria timpului prolific
Reapare în aură libertină
Pare că-i o adiere onirică
Printre aspiraţii platonice
Trecere fugitivă în revistă
Convocând parada miturilor
În ritmuri răscolite de uimire
Visul poate fi omologul tău
Reveria ar fi omologul nostru
Idealuri implementate la capete

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (17 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optici exclusiviste

Dacă eşti peste tot
Devii tocmai răzleţ
Dacă nu eşti cu noi
Şi nici cu voi nu eşti
Eşti departe-n altă parte
Peste realitatea imediată
Dacă eşti peste orizont
Te împarţi imparţial
Şi eşti cam pe nicăieri
Dacă eşti pe niciunde
Te situezi pe dinafară
Dacă adopţi multe optici
Poţi să te oftici la greu
Dacă nu te mai regăseşti
Atunci ai pierdut busola
Şi pluteşti în derivă
Dacă intri în diviziuni
Te divizezi inoportun
Până te cufunzi în ceaţa
Unui relativ accentuat.

poezie de David Boia (10 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricâte

Oricâte poveţe se spun
Nu sunt de ajuns
Oricâte vorbe se rostesc
Nu sunt suficiente
Mai degrabă se răstălmăcesc
Şi se interpretează
Haotic sau confuz
Atunci să se treacă
La interpelări albe
Stabilind priorităţi
Până când se arată
Un crez de certă valoare
În favoarea efectelor
De bine ce vor să vină.

poezie de David Boia (16 octombrie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orientare

Căutam moduri de înălţare
Vise serafice printre icoane
Ca printr-un parbriz înaripat
Spectacol inedit de prognoză
După încercări repetitive
Fiecare îşi dedubla busola proprie
În curând am tăbărât toţi
Pe latura emergenţă a luminii
Ca vectori activi la direcţie
Cu toată strategia şi tactica
În final am hotărât să urmăm
Un azimut premonitoriu
Pe trasee intergalactice
Survolând şanse cu determinare

poezie de David Boia (18 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!