Poezii de Dragoș Nichita
Ego
Sfârșesc prin a naște în jururi mereu
Durere nebună ce crește în timp,
Se-adună în suflet. Devine mai greu
Să fac necuprinsul din mine iar nimb.
Chem disperarea, amarul și frigul;
Toate m-ascultă, îmi cad înainte,
Afară tronează despotic nimicul,
În mine năvalnice, surde cuvinte.
Dezgust și tăcere mă-neacă de viu.
Aș vrea să aud, să umblu, să știu
Dar totul decade din suflet în sus.
Eu umplu natura cu mine, pe rând,
Sădesc deznădejdea în norii ce nu-s.
Mă fac necuprins de apă, pământ.
poezie de Dragoș Nichita
Adăugat de Mihaela Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoție
Obscur. amorțeală. Tremur...
Speranță. Lumină. Mister...
Frică. Frig. Durere...
Chin. Alergare: Deșertăciune...
Sprijin. Iarbă. Soare...
Cădere. Forță. Putere...
Dezmeticire...
... emoția revine,
plină de viață.
poezie de Dragoș Nichita
Adăugat de Mihaela Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Dragoș Nichita, adresa este: