Poezii de Dumitru Țiganiuc
Rugă pentru Basarabia
Copil, mă uimea peste Prut o biserică
în care intra o căruță cu cai,
grămada de grâu - o cocoașă himerică -
vărsa un miros de făină de rai.
Nici cruce spre nori, nici odăjdii pe-afară,
doar saci și-armăsari și lumină de roți
și îngerii puberi zburând să nu moară
spre mine, prin valuri, prin flori în saboți.
O rugă-am șoptit, un descântec de clipe
spre malul de ceață cu-armonici plângând,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Țiganiuc din Gazeta de Botoșani, Podul de flori de la Prut/Pro Basarabia (iunie 1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scaunele
Și atunci am observat încă o dată
scaunul de pe plajă, părăsit sub acele ploii
de vreun chelner sau vreun olog;
aseară parcă urla ca un câine spre valuri
împotrivindu-se cu toate picioarele,
parc-ar fi fost scheletul unei femei
devorate de pești, fără degete, fără cap,
ori poate cineva anume-l pusese
ca marea să se așeze pentru o clipă pe țărm...
Și atunci am zărit scaunul celălalt
cuibărit ca un prunc între brațele
părăsitului; un scaun la sânul
unui alt scaun, cine l-o fi adus, cine l-o
fi mânat? Pe pielea lor picături mari,
sărate ca niște lacrimi gri-
poate fulgerul, poate frigul, da poate fri...
poezie de Dumitru Țiganiuc din Ecranul de iarbă (1986)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suprema metamorfoză
În vreme ce pământul plecă din mari zidari
și graiul o pornise într-un toiag de cremene,
un român prea frumos adormise într-o stea
și femeia îi săruta urmele de rășină și fluier
și-auzea mirosul palmelor lui dinspre verde
încredințându-se că-i vorbește chiar frunza,
că-i șoptește și umbra și roua:
- Hai să dăm mână cu mână, spuneau,
să trezim omul acestei neveste
că-i uscată de dorul visului său
și se răzbună pe trupul ei firav,
hai să-i desferecăm somnul cel greu,
hai să-i redăm femeii ce crede în bărbat
mai mult decât în orice Dumnezeu.
Și iată, vin eu și întreb pădurile:
de unde nașteți frunzele filosofice,
de unde atâta noroc în țara asta
să ai copaci care gâdesc și suferă?
De unde iarba asta cu-atâta sănătate
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Țiganiuc din Prin departe și-aproape (1976)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pereche
Să observați un lucru: un țăran
nu merge cu nevasta niciodată
alături, ea foșnește ca un lan
în fața lui știindu-se chemată.
Chiar dacă dânsa se zărește-n urmă
și el 'nainte merge gânditor,
inima ei se-ntinde, ori se curmă
ca flacăra în ochii lui de dor.
În văzul lui femeia e pământul
de semănat și sărutat mereu,
din care ies feciorii și cuvântul
cel potrivit la bine și la greu.
Ea-și leagănă lumina ca o luntre
'naintea pașilor acestui om
purtându-i sufletul de piatră printre
râuri de păsări negre și nesomn.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Țiganiuc din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin inimă
Acum priviți prin inimă,
răspundeți-mi dacă vedeți bine, dacă nu vi s-a ridicat în față vreo rădăcină,
vreun pisc,
ori o pălărie feminină rotită
pe spițele de sânge ca un disc
și spuneți-mi, dacă zăriți clar
de ce băieții cei frumoși coboară
pe casele modeste-ndeosebi
și-și rup sufletul în pietre slabe
și din izvoare și fântâni țâșnesc
voci de femei ca urși în două labe?
Răspundeți-mi, cum vedeți prin inimă
când dormiți pe urzicile ochilor,
când dormiți pe patul mâinilor,
ca într-un câmp deschis de vânătoare
să vedeți un iepure cum v-aruncă un fluier
lângă picioare
și să suflați în el, să plângă stelele
de frica acestei porniri câtre aer.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Țiganiuc din Prin departe și-aproape
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Dumitru Țiganiuc, adresa este: