Emanoil Sânziana

Drumul craniilor

Sunt craniile puse într-o carte
şi sufletele scriu cu detaşare
ce nu s-a vrut... ce-a rămas în uitare,
despre iubirea ce nu are moarte

din măreţia cui se-nfruptă marea
şi are-o vârstă multimilenară?
îmbrăţişând cu valul ca o fiară
când pathosul sărută adânc zarea?

din măreţia cui se-nfruptă cerul
şi în a cui splendoare se revarsă?
pictează miradorul când e-n transă
şi când iubeşte parcă e fulgerul

nu e menit timpul ca să iubească,
Sheolu-i locuinţa ce-a clădit,
tăcerile în criptă-au amuţit,
doar cu tic-tac-ul poate s-o trezească!

[...] Citeşte tot

poezie de Emanoil Sânziana din Din volumul "Drumul craniilor" (12 iulie 2022), traducere de Sanziana Sanziana
Adăugat de Emanoil Sânziana
Comentează! | Votează! | Copiază!