Poezii de Floarea Cărbune
Darul Îngerului
Un înger drag mi-a apărut în vis,
M-a luat de mână, și mi-a spus:
"Viața nu e întotdeauna ceea ce pare,
Nici pe oameni nu-i cântări după înfățișare:"
Mama m-a luat de mână
Și mi-a șoptit:
"Te voi conduce în locul unde visele sunt vii
Închide ochii și inima-ți deschide,
Pe tine te vei redescoperi "
Ea m-a condus prin Întuneric și Lumină,
În brâul curcubeului învăluită, calm-senină.
Fiecare culoare e un vis ce se poate împlini,
M-a condus aievea printre galaxii
Apoi am ajuns într-o grădină
Mângâiată de o boare divină.
Mama mi-a spus cu vorbă blajină:
"Admiră copacii și florile,
Miroase și gustă din roade"!
Am privit, am mirosit, am gustat,
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune (26 martie 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile vieții
Copile,
Ești cea mai frumoasă făptură
Pe care am văzut-o vreodată!
Ochii tăi- stele strălucitoare,
Zâmbetul tău-Lumina Lumii.
Tu ești îsăși viața
Ce a rodit din Sămânța celestă,
Ești Îngerul ce a străbătut Cerurile
Pentru mine,
Pentru a-mi fi alături.
Deși pari fragil, ești pregătit
Pentru a salva viitorul,
Pentru că tu, porți cu tine
Toată învățătura Lumii
Și Iubirea, izvor necesar omenirii.
În mileniul trei, tu porți-
Credința
În mai bine
Și în mai frumos,
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune (20 mai 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărgăritare
Suave flori, iubite lăcrămioare,
Podoabe-alese ale primăverii,
Ivite-n umbra unui codru-adânc,
În leagănul tăcerii.
Înlăcrimate-n pur argint,
Eu văd în voi lumina radioasă
Chemându-mă pe calea gândului, acasă...
Privind la voi, pe mama o zăresc
Cu ochii blânzi, cu chipul îngeresc
Și-n ochi o lacrimă-mi răsare,
Și lacrima se contopește-n floare.
Pe când eram micuță, la vatra părintească,
V-am răsădit, adeseori, în glia strămoșească
Cu mama ce văngrijea duioasă.
Apoi, când eu crescui mai mare,
Iar dragostea mă-nvăluia-n a ei vâltoare,
Am răsădit iubitului, în zi senină,
Un strat de lăcrămioare
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune (1 martie 2020)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marinarul și Marea
Cu trup de nimfă
Marea și-ascunde frumusețea
Sub văluri argintii,
De spumă dantelată.
Cântecul mării mă ispitește
Precum cântecul nimfei Calypso
Vrăjindu-l pe Ulise
În drumul spre Itaca.
De nemărginirea-i albastră
Sunt îndrăgostit
Și-i cânt în fiecare zi:
O, Mare,
Mare acoperită de văluri,
Precum o fecioară
Pudică și sălbatică,
Coapsele tale, din spumă clădite
Ispitesc Cerul,
De tine-ndrăgostit.
Răsuflarea ta,
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune (20 iulie 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii Tăi...
Inima mea, pasăre călătoare,
Și-a găsit pacea
În albastrul ochilor tăi.
În ochii tăi
Văd limpezimea zorilor,
Ochii tăi sunt leagănul stelelor.
Inima mea
Se pierde în adâncul albastru
Al ochilor tăi fascinanți.
Lasă-mă să mă scald
În nemărginirea lor.
Zâmbetul tău-rază de soare
Îmi iluminează sufletul
Aducându-mi pacea, liniștea, iubirea.
Îmi place
Felul cum mă privești,
Îmi place
Sărutul tău cald.
Îmi place
Cum îmi mângâi trupul,
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune (1 septembrie 2019)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primavara
In livadă indrăgostite,
Florile șoptesc
Cuvinte de dragoste,
Înmiresmate șoapte,
Pe care poetul
Le-ascultă în noapte.
Parfumul florilor
Plutește pe-aripa vântului,
Peste câmpuri,
Peste pădure,
Peste oameni,
Și se-nalță la Cer
În spirala Infinitului.
Tu și cu mine,
Asemenea copiilor,
Privind inefabila minune
Și vorbe duioase ne spunem
Roșind, timid de iubire,
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune (2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
M-aș putea pierde
în brațele tale,
aș închide ochii,
și nimeni
nu mă va mai găsi.
Ține-mă strâns,
cât mai strâns...
trupurile noastre-
boabe de rouă-
se topesc în Infinit.
poezie de Floarea Cărbune (2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul arbore
După taifun
De ani împovărat,
bătrânul arbore
s-a prăbușit înlăcrimat
și murmură înspăimântat:
"ce vremuri tulburi,
ce lume nebună,
unde mi-s frații?!
pământul alunecă,
oceanul se-agită,
e-o vreme cumplită
pentru bunici și nepoți,
pentru mame și tați,
chiar pentru prieteni și frați...
Sunt singur,
unde - ați dispărut cu toții?!"
Cu flăcări pe nări
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima credinței
E noapte albastră de vară,
Cu cer senin și stele vii,
Pe raza argintie-a lunii
O perlă limpede coboară,
În care râde-un strop de cer.
E-a lumii lacrimă dintâi,
Ce a-ndrăznit timid să vie
În ochii mei și-a-ntregii lumi,
Credința să o reînvie.
A adăstat o clipă, sub razele de lună,
Pe geana nopții tremurând,
De unde pleacă-un drum spre cer
Și-un drum anevoios spre lume.
A curs apoi, în noaptea ei,
Arând în carnea cerului cărare,
Cum ară în adânc de scoici
Neprețioasele mărgăritare...
poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Femeie
Femeie,
Cu trupul alb și fin,
Cu delicat parfum de crin,
În fiecare clipă mă stârnești,
Și carnea-mi răscolești adânc
Cu voluptate, foc și gheață.
Femeie,
Trupul tău e fructul interzis,
Și-n fața lui
Cad în genunchi și murmur:
"Pot lumi să piară,
Și munți să se scufunde,
Tu Dumnezeu îmi ești: Început/Sfârșitul!"
Femeie,
În fața ta... mă plec.
poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Floarea Cărbune, adresa este: