Florina Emilia Pîncotan

De mână cu Dumnezeu

Pornesc, la pas, cu vântul de o mână,
Prin toamna parfumată, arămie;
Pe urma unei frunze ce îngână
Solfegiul trist, şi simt miros de brumă
Şi-un anotimp ce astăzi va să vie.

Pornesc la drum îngândurat, de parcă-
Îi sfârşitul lumii; lupta e pierdută!
Dar, văd pe mare,-'n-minunata barcă,
Pe Cel ce totul poate să întoarcă.
Din braţul Lui am scutul şi-o redută!

Pornesc la drum cu barca şi Luntraşul
Pe mări adânci şi-ades învolburate;
Pe mantia de - albastru văd locaşul
În care-mi voi zidi pe veci sălaşul
Cu binecuvântări nemăsurate.

poezie de Florina Emilia Pîncotan din De mână cu El (2021)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am gresit

Eu am greşit

Eu am greşit!
Am rătăcit mereu cărarea,
În loc de albe-flori îmbrăţişăm ciulinii,
Am semănat ades furtuni în zare
Şi am cules doar lacrimi şi suspine.
Eu am greşit!
M-am adăpat din fierea amăgirii,
Dintr-un potir cu stropi grei de amar,
Mi-am scos chiar la mezat iubirea
Şi sufletul l-am pus în galantar.
Eu am greşit!
Din lacrimi, azi, adun flori de lumină,
Să şterg orice durere şi venin;
Cărarea mi-e făcută printre holde,
E rod bogat, e soare, e senin.
Zâmbeşte cerul
Peste faţa-mi luminată,
Pe umeri nu mai am poveri de dus.

[...] Citeşte tot

poezie de Florina Emilia Pîncotan din Un zâmbet printre ploi (2017)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am să cânt

Să ştii că am să cânt
În fiecare seară,
Privighetoare, am să fiu,
Să îţi doinesc;
Să nu mă irosesc lumină pală,
Ci, dor, să fiu şi cântec îngeresc.
Să îmi închizi cântarea-n colivie,
Ca pe măiastra pasăre de paradis;
Să cânt mereu,
Să cânt cât încă-s vie,
Că peste-o zi, poate,-am să fiu doar vis.
Să ştii că am să cânt
În fiecare clipă,
Din tril să împletesc lumini şi dor;
Să nu mă doară gândul şi aripa,
Să mă înalţ spre cer, încetişor.

poezie de Florina Emilia Pîncotan (9 septembrie 2017)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de har

Când veri se curg, nu ştiu ce m- aş mai face
De n- ai fi tu copacul veşnicit,
Să-mi picuri verde- lacrima ce- mi place,
Un strop de cer, un paradis umbrit.

Când toamna vieţii dă să mă cuprindă
M- ascund la pieptu- ţi cald de curcubeu;
Mă sorbi cu drag cu gura ta flămândă,
Tu însetat, iar eu izvorul tău.

Când ierni mă prind cu braţe geruite
Şi mă cufundă- n albul cristalin,
Îmi torni lumini pe pleoapele uimite
De- atâta alb, de- atâta har divin.

poezie de Florina Emilia Pîncotan din În palma cerului (2021)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând fugar

Nu pot decât să curg în palma vieţii,
Firave fire de nisip şi lut;
Un fulg de nea sau neştiuta umbră,
Petala roz strivită de sărut.

Nu pot decât să curg în noi izvoare,
În ploi de mai şi uneori în vânt;
M-adap din cer, în zi de sărbătoare
Şi mă aştern, frumos, intr-un cuvânt.

Şi de-aş putea, aleg să fiu un cântec,
O lacrimă în cupele cu mir.
Fior albastru, neştiut descântec,
Un gând fugar pe aripi de zefir.

poezie de Florina Emilia Pîncotan (13 mai 2023)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zvon de primăvară

Un zvon de primăvară îl simt candid pe pleoape,
Miros de ierburi crude, de muguri, zbor.... aproape.....
Mă- nvaluie în stoluri. Vin fluturi şi petale
Să îmi sărute tâmpla, să- mi fie zbor şi cale.

Tresar sub stropii limpezi de ploaie cristalină
Şi mă- nveşmânt în clipa desăvârşită, fină.
De azi, din Primăvară, îmi voi sorbi nectarul,
Din cupe neatinse, preaplinul, dulce - harul.

E o feerie astăzi şi buzele- mi cuvântă
Cântări de bucurie şi mulţumire - adâncă.
Din aripa de ceară aprinde- voi altare,
Cu alte aripi, albe, mă voi porni în zare

S- adun albastre ceruri în ochii mei de fluturi
Şi stropii de lumină. Să nu mai merg prin luturi.
În zbor de porumbiţă, cu ramuri de sulfină,
S- adast, aşa, o vreme, în palma Ta divină.

poezie de Florina Emilia Pîncotan din În palma cerului (2023)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

Visul meu împleteşte
Cununi ce nu pier,
Stele-albastre,
Miresme de ierburi şi cer;
Valul cald mângâind
Pescăruşul în zbor,
Gânduri vii,
Paşi ce-adesea mă dor.
Visul meu s-a născut
Din genune şi foc,
Din cădesri şi urcuş,
Dintr-un fluier de soc;
Din lumina filtrată
Prin voal de argint,
Din vârtejuri de ape
Ţâşnind don pământ.
Visul meu împleteşte
Cununi ce nu pier,
Luminiţe ivite
Din tainic ungher;

[...] Citeşte tot

poezie de Florina Emilia Pîncotan (25 mai 2018)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!