Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

George Cătălin Cudalbu

Poezii de George Cătălin Cudalbu

Toate aparatele de fotografiat sunt stricate

M-a sunat să-mi spună
că va muri în curând,
nu înțeleg de ce tocmai pe mine.
O altă zi, un alt apel telefonic banal,
aceleași țigări, același ceai...
Nu am reușit să-mi pierd optimismul încă.
În stația de autobuz nu e azi nimeni,
ceața coboară ușor peste oraș,
fabrica funcționează la capacitate maximă,
toți sunt fericiți –
dorm într-un pat cald,
au un loc în autobuz
cu puțin noroc poate se vor bucura
și de pensie.
Gina de la etajul trei
a rămas iarăși gravidă,
Dumnezeu iubește proștii
și insectele dăunătoare.
Bani sunt, dar nu pentru noi,
lăcustele atacă recoltele bogate,

[...] Citește tot

poezie de George Cătălin Cudalbu (20 ianuarie 2017)
Adăugat de George Cătălin CudalbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Surâsul iernii din bazar

Dacă te-ar vedea motanii s-ar masturba cu mingea de mohair,
sânii tăi linși de raze sângerează,
am erecție când urcă liftul cu trupul tău
de carne macră în care îmi apune sufletul,
vreau să-ți trag de cercei și tu să te deschizi
asemenea unei conserve de ton,
sucul tău să se scurgă pe masa rece din bucătărie,
sare și piper pe unghiile tale dulci.
O farfurie albă cu două sfârcuri vinete
pline de ulei de măsline
așteaptă o limbă sensibilă și aspră,
în cuptor pe tava veche un ciolan în bere plânge,
băieții stau sub geamuri cu penisurile flască
și își masează anusurile,
vine iarna și totul se strânge,
totul devine greu, ochii lăcrimează
ca și cum nimic nu mai există.

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin CudalbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era târziu și ploaia nu se oprea

Îmi doresc o felie de salam
și-un câine,
nu-mi oferiți posturi în guvern,
liniștea garsonierei nu trebuie dezlipită
de pe retina sufletului,
vreau să aud vecinii cum țipă,
apa să fie mereu rece,
îmi doresc și-un colț de pâine,
și-o pisică.

Mobila trebuie să fie plină de găuri,
covorul brodat cu scrum,
nu trebuie să se simtă vreo clipă bucuria nepăsării,
liftul nu trebuie să meargă,
cele 10 etaje trebuie iubite împreună cu seismele,
nu am nevoie de căderi nervoase,
orașul devine o jucărie de câlți,
câinele mă latră să-i dau felia de salam,
pisica mă zgârie pentru colțul de pâine,
ce minunată e această vacanță

[...] Citește tot

poezie de George Cătălin Cudalbu (11 mai 2020)
Adăugat de George Cătălin CudalbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai

Trec în sunete de tobă
prin oraș cortegii,
cerul morții îi aprobă:
la dreapta cu regii.
Sub soarele de mai
cadavrele par cireșe
ce-așteaptă corbii
pentru a le culege.
Sunete-nalte, sunete grave
nasc copitele de cai,
cerul morții îi aprobă
sub soarele de mai.
Viori și harfe adunate
varsă limpede cristal
pe veșmintele de nea
și pe umbrele de cal.
Luna urcă la balcon,
e regină între regi,
soarele cel aburit
a plecat la douăzeci.

[...] Citește tot

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin CudalbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orașul încă doarme

În ora aceea orașul dormea
sufocat de fumul roșu al iubirii
și liniștea lui nu-mi plăcea
golind de culoare toți trandafirii.
Frumoasă precum un înger erai
prin lumina pudrată de ploaie
ce-a coborât gemând din rai
acoperită de lungi războaie.
Aveai ochii scăldați în vis
și brațele albe ți-erau moi
privind cum sufletul marelui abis
naște o lume nouă între noi.
Nu mă săruta chiar acum,
voiam să-i spun dulcei minuni,
că trupul va ajunge scrum
pe fundul veșnicei genuni.

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin CudalbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peștele

Locuind în adâncul oglinzii
marea deschide tăcut evantai,
pe trupuri de clipe se prind livizii
precum scoicile în care azi te tai.

Peștele are o singură coadă
și bate cu ea un cer trecut,
liniștea nopții trebuie să cadă
pe insula ce n-a-nceput.

poezie de George Cătălin Cudalbu (21 aprilie 2020)
Adăugat de George Cătălin CudalbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pietre de apă

Mă simt dator să-ți mulțumesc
pentru aurul și pietrele scumpe
ce mi le-ai dat să le îngrămădesc
în săbiile și trupurile încinse de lupte.
Din steaua polară cu miros de urs
un seu de viață eu am scurs,
să dau luminii hrană întuneric
și plantelor raiul seric.
Pentru femeie și pentru bărbați
am smuls vinul strugurilor împrăștiați,
pentru fetițe și pentru băieței
am strâns apa ochilor de miei.
Cartea de piatra strânge-o tare,
ea ți-e trezirea din culcare,
adună cerneala viselor plecate
în călimara penelor curate.
Înalță fără teamă un porumbel
cu haina inimii tale pe el
să-și spele ochii în cald azur
neștiind de lumea dimprejur.

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin CudalbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vânătoarea lui C

Avem nevoie de această toamnă,
e liniște ca la început de lume
și tu ești tot mai tristă
ținându-mă de inima ce bate
străină în univers.
Strivește fructele moi
până când aurul curge,
nu trebuie să înțelegi nimic,
un singur val te poate ucide
și nu te vei trezi în patul tău,
ai scoici în păr de atâta neliniște,
e un coșmar cu iepuri fugăriți
pe zăpada neagră,
câinele acela nu venise să ne muște,
își dorea doar timpul nostru.

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin CudalbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Veșnicie, dulce iluzie

De nu vine nemurirea sub teiul cel bogat
unde pasărea de aur și-a făcut cuib curat,
de teamă mă voi ascunde într-un colț de lume
unde nici moarte nu va putea să mă dărâme.
Voi construi de la zero un mare imperiu
clădit pe cinste și prețios frumos,
străin de orice lege a vechii lumi
unde oameni nu pot trăi decât cu stăpâni.
Dacă am un soare deasupra capului azi
și-ntins în iarba îl pot privi în voie,
la ce-mi trebuie aur și pietre rare
când a trăi în mine mi-e singura nevoie?
Tâlharii acoperiți cu straie aurite
mână cârdul impresionant de vite
ce se sperie de la o simplă vorbă
că Dumnezeu e în cer și viața-i probă.
Și pe mine întâmplarea m-a adus aici
în viața mea ce are un singur stăpân,
inima curată ce tot timpu-mi vorbește
și mă ajută să aleg ce-i rău sau bun.

[...] Citește tot

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin CudalbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubito, vis etern

Dacă lumea când mi-o vezi
nu e decât lumea ta,
atunci lumea când ți-o vezi
nu e decât lumea mea?
Pe alee se scutură copacii
îmbătați de culoarea toamnei,
clipele în clipe trec
scufundându-se-n întreg.
Corabie de vis ce plutești
pe oceanul de durere,
unde-i moartea cea senină
să scufunde totu-n vreme?
Singură stai la fereastră
și privești lumea de haos,
tu străină azi te simți
peste tot și peste toate.
Străin mă simt și eu, iubito,
neînțeles în lumea mea,
aș pleca tot mai departe,
dar nu am unde pleca.

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin CudalbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de George Cătălin Cudalbu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook