Poezii de Gheorghe Deniștean
Am plecat de lângă tine
Am plecat de lângă tine,
Nu știu încotro mă-ndrept,
Haide, vino după mine
Și nu mă lăsa să mă pierd.
În perdeaua deas-a nopții
Cerul nu s-a mai deschis.
Rătăcesc pe drumul vieții
Și mă scufund într-un abis.
Numai ochii tăi albaștri
Ar putea să mă găsească,
Cănd îți vor spune sihaștri
Că s-a deschis bolta cerească.
Să vi să-mi intinzi o mână
Dacă știi că mă iubesti,
Că-mi plâng ochii și suspină,
Numele când îmi rostesti.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Deniștean (19 martie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de mult aș vrea
Atât de mult aș vrea să pot visa
Că mi-am găsit un loc în viața ta.
Atât de mult eu mi-aș dori
Cu tine-n brațe, de-aș putea muri!
Atât de mult îmi cere inima
Ochii tăi frumoși să-i pot vedea.
Strălucirea lor dacă se poate
Să-mi lumineze chipul pân'la moarte.
Atât de mult aș vrea să te cuprind...
Să văd iubirea-n taină înflorind,
Iar dragostea din trup, văpăi să nască
Ca un vulcan ce stă să mă topească.
Atât de multă dragoste respiri...
Sub pașii tăi cresc mii de trandafiri,
Iar pletele ce-ți flutură în vânt,
Sunt raze de lumină pe acest pământ.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Deniștean (22 septembrie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt vântul
Eu sunt vântul, tu ești frunza
Ce-a picat în calea mea,
Și acum te port pe brațe,
De-ai fi frunză, de-ai fi stea.
Ochii tăi vărsară lacrimi
Când tu te-ai desprins de ram,
Că citeam în ei tristețea,
Apoi și eu mă întristam.
Sub aripa-mi ocrotitoare
Am să te pastrez mereu,
Că-n loc de frunză, eu văd floare
Și-i pe placul sufletului meu.
Dar, curând vei înflori
Și voi simți mireasma ta,
Atunci... Eu te-așez la rever
Ca să rămâi pe veci a mea.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Deniștean (12 noiembrie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai femeia știe
Ochii ei... oglinda vieții mele,
Licăresc în noapte, parcă-s două stele,
Iar privirea lor plină de mister
Mă arde ca o faclă aprinsă în eter.
Ce ascunde-n ei, numai femeia știe,
Când focul se stinge sub mantia-i pustie.
Și inima-i plânge plină de durere,
Când singurătatea o mistuie-n tăcere.
Privirea-i se-nsenină ca cerul albastru
Când o sărut și-o îmbrățișez tandru.
Mă-nvăluie-n stele și-n mii de mistere,
În clipe de iubire, dulci, dar efemere.
Știe numai luna, sub raza-i argintie
Ce scântei aprinde un suflet de femeie,
Căci ea este enigma ce n-o pot desluși,
Dar îmi aduce-n viață multe bucurii.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Deniștean (19 martie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi adânci
Visele mele sunt vise mărunte,
Fără palate la poale de munte...
Vreau doar iubire în sufletul meu
Și tu să îmi fi alături mereu.
Tu ești averea ce mi-o doresc,
Doar pentru tine vreau să trăiesc.
În inima ta se află izvorul
Ce îmi astâmpără setea și dorul.
Ai tăi ochi adânci când mă privesc
Îi ascult în taină ce-mi șoptesc.
Ei nu mint și nu spun baliverne,
Lacrimi amare, povestea lor cerne!
Când te cuibărești la pieptul meu,
Uităm de tot ce a fost mai greu.
Mă rogi să cred iar în iubire,
Că nu mai vrei nici tu, dezamăgire.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Deniștean (18 noiembrie 2016)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Gheorghe Deniștean, adresa este: