Poezii de Gheorghe Pruncuț
Pudoare
Frumoasă ești, de-ai rămânea copil
Să mă înveți cum timpul se amână,
Să ne jucăm tăcuți într-un azil -
Bătrân mă simt, abia de-o săptămână.
Și te sărut pe tâmplă și pe mână,
Și mă privești, de parcă-ncetișor
Se roagă apa rece din fântână,
Să-mi dai pudoarea ultimului zbor.
Eu te-am găsit naivă pe câmpii,
Te-am adunat la ghemul vieții mele,
Când Moș Crăciun împarte jucării,
La doi nebuni cu ochii în podele.
poezie de Gheorghe Pruncuț
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele și frunze
Am galbenii din cerul răsturnat
Prin saci de aer, colțuri și hambare,
Iar luna, o bătrână dintr-un sat,
Pendulă ruginie pe ogoare...
Și niciodată n-am fost mai bogat:
Bancnote mari de frunze-abandonate
Mi le strecoară vântu-n buzunare
Ca să-mi alung ispita din cetate.
Stă muntele de vorbă cu înaltul:
Notele vii își plâng înfățișarea...
Așa e toamna, goală pentru altul,
Îmbrățișând copacilor uitarea...
poezie de Gheorghe Pruncuț
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Gheorghe Pruncuț, adresa este: