Poezii de Ion Bănuță
Mi-e dor de ea
Mi-e dor de ea ca nimănui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui,
Port răni adânci în ochi și-n trup,
Veșmintele de-argint le rup.
Aștept trecutele iubiri,
Conturul brațelor subțiri
Și părul amintind de ploi,
Și vechea urmă din noroi.
Dar urma ei s-a șters demult,
De cine azi să prea-ascult?
De vântul ce-mi închide uși,
De greieri sau de cărăbuși?
Mi-e dor de ea ca nimănui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui,
Port răni adânci în ochi și-n trup,
Veșmintele de-argint le rup.
poezie de Ion Bănuță din Lacrima Diavolului
Adăugat de alexa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Flori de roua
Fânul fu răzbit în vară
de o coasă milenară.
Mai rămase-un fir, sau două.
Dăruindu-le cu rouă,
noaptea se pierdu în zori,
răsădind în urmă flori.
poezie de Ion Bănuță
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfioasele paduri
O! Lăcrămioarele-s sfioase,
furând din cer argintul lunii.
Și soarele, uitând poiene,
stârnindu-și acele minunii
cu vorbe albe și viclene,
pădurea verde o descoase:
- De ce-ți sunt fetele sfioase?
Pădurea tace, le ascunde,
și astrul nici nu știe unde.
poezie de Ion Bănuță
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ion Bănuță, adresa este: