Poezii de Ion Drăgoianu
Semenilor mei
În brațe să vă pot cuprinde
La mine-n suflet să v-ascund,
Ca o făclie voi aprinde
Mai mult decât un joc secund.
În ochi să văd cum înfrunzește
Iubirea dăltuită-n aur,
Ce sufletele încălzește
În toamna codrilor, tezaur.
Mi-aș da lumina pe vecie,
Mi-aș rupe inima din piept,
Chiar aș trăi în sărăcie
Și răstignit, să știu că-i drept,
Să suferiți pentru o pâine
Sau pentru visele de mâine.
sonet de Ion Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceeași soartă
Mă simt ca un rege învins
Fără de cai și fără soldați
Regatul părea necuprins,
Dar azi și codrii-s plecați.
Nu-i frunză de fag cântătoare,
Nici apă-n izvorul din vale,
Nu-i pasăre-n raza de soare,
Pustiul rimează cu jale.
E țara prea mică și plânge,
Ori eu nu mai văd prea departe
Câmpia se scaldă în sânge
Copiii n-au bani nici de-o carte.
Aceleași necazuri eterne
În juguri și astăzi suntem
Pe fruntea țării se cerne
Durere... și-atâta blestem.
poezie de Ion Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neputință
A nins în cercuri de lumină
Mai spulberă și azi zăpada,
Pe flori uscate din grădină
S-a strâns umilitor, grămada.
Pustiului nu îi ajunge
Atâta cât a căpătat
O inimă în plus îl plânge
Din răsărit la scăpătat.
E ger și oamenii trudesc
Luptând cu sărăcia și amarul,
Același chin ce-l moștenesc
Un glonț le pare adevărul.
De-atâta timp batjocoriți
În țara lor, ce practic, nu există,
Decât în hărți, și umiliți,
Măcelului neputincioși asistă.
poezie de Ion Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străinătate
Găseam iubitei mele nume
În multe limbi de pe pământ,
Dar nicăieri în astă lume
Nu-i grai, ca graiul meu de sfânt.
Mi-e dor de codrii, de câmpii,
De ape limpezi, de izvoare,
De cântec scump, de ciocârlii,
De glia noastră roditoare.
Ori unde te-ai afla, nu-i bine
Nimic nu e, ca-n a ta țară,
Mănânci cu noduri și o pâine
Simțindu-te ca,, cel de-afară''.
De ce la mine-n țară nu se vrea
Și trebuie mereu să plec departe?
De ce aici e viața foarte grea
Un drum de fericire ne desparte?
poezie de Ion Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu iubita mea nu vorbește nimeni
și-a prins un trandafir
pe omoplat
spinii au rupt cuvintele
sângera abundent
am cărat-o în spate
până la peșteră
în golul imens
nu era decât liniștea
trăiește de două vieți
în același loc
tăcerea ei mă fascinează
își prinde părul
în zeci de silabe nerostite
doar o dată a spus
trăiesc
de atunci zilele se repetă
în spirala multicoloră
[...] Citește tot
poezie de Ion Drăgoianu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire veșnică
Ești ca o flacără albastră
Peste câmpia roditoare,
Din inima-mi, ca o măiastră
Țintești la steaua călătoare.
Ai un veșmânt de fericire,
Nu ești din carne și nici oase,
M-ai pedepsit la nemurire
Cu buzele-ți necredincioase.
Îți tremură privirea-n zare
Când te agăț de fruntea serii,
Cu-atât de multă disperare,
Mă legi cu sforile plăcerii.
Sunt sclavul tău, umil, pe veci,
Dar nu-mi trag sufletu-napoi,
Chiar peste inimă de-mi treci
Îmi ești Sentința de Apoi.
poezie de Ion Drăgoianu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ion Drăgoianu, adresa este: