Ion Untaru

Sărmanii suferinzi

moto:
Chiar de nu te înfioară
O să-i simţi în preajma ta
Când începe să te doară,
Aerul din a putea
------------------------------

Suntem sătui de-atâta boală
Că putem să dăm şi împrumut
De pe-o pernă capul ni se scoală
Şi-şi caută o alta aşternut

Ni se surpă zidurile bolnave
Mucegaiul le-a cuprins spre nord
Şi se-nchid cetăţile bolnave
Ca un flux de sânge dinspre cord

Şi orice boală naşte altă boală
Şi nici una nu ne e străină
Că învăţăm întruna ca la şcoală

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

Nu osândiţi ciocârlia
pentru întreruprea liniştii
Dăruieşte, dăruieşte, dăruieşte-te:
vei ajunge mai bogat decât Cressus
Schiorul din galaxia albastră
nu reuşise să trezească planeta
Umbra lui s-a pierdut în Capricorn
În orice întunric
se află o scară

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare deschisă

Stimată doamnă, pic de somn
Şi veştile mă întristează
Că vine iar acelaşi domn
Şi-mi bate-n uşă la amiază
Lăsaţi-mi draperia trasă
Şi storurile fără fantă
Că vin tristeţi care m-apasă
Cu energie radiantă;
Şi nu-nţeleg ce tot îmi spune,
Adesea bate din picior
Eu bănuiesc că nu sunt bune
Aceste vorbe care dor
I-am arătat şi buletinul
Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă
Şi-am să m-ascund ca arlechinul
În nu ştiu care colţ de zarcă;

Stimată doamnă, cer iertare
Că noaptea mi s-a făcut ziuă
Şi m-au pisat atâtea tare

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şeful ăsta, om ciudat

Ca-ntr-o veche poezie
Vorbele, cuvintele
Să ştiţi că Arvinte le
Şi re-scrie şi pre-scrie

pentru şeful. Să se ducă
La şedinţă, una mică
Unde capul de somn pică
Făcând,, poc" precum o nucă:

- Şefule, te ştiu abil
Vezi că vine şi ministru'
Dar să taci fiindcă sinistru'
E din fire cam labil.

Nu te vânzoleşti în treabă
Nu te-aşezi în primul rând
Dacă-njuri, înjuri în gând,
taci. Numai dacă te-ntreabă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfoară şi destin

Trag fermoarul şi-l închid
altă za s-a rupt din lanţ
sărăcie la bilanţ
şi tenebre cu acid

Umbre şi trasee sumbre:
s-a lungit dar se scurteză
funia de la amiază
când începe să adumbre;

Ghinion şi joc absurd
trag păpuşile pe scară
păpuşarul câte-o sfoară
leagă de destinul surd

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar vin toamne

Şi iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi şi mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site

cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc

cu fragede întrebări la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad

după amiezile precaut
mi te iar aduc în faţă
ca un eşec ce se răsfaţă
şi nu ştiu unde să te caut

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacol fără impresar

Stau la geam şi vând tutun
Asortat cu o vodcă proastă
Un nebun, când eu compun
Poezie, şi cu-o babă

Ceartă-se că ar vrea să bea
Pe creiţari sau datorie
De-ar avea de un' să-i ia
O poşircă străvezie;

Îmi pierd timp, îmi pierd şi nervi
Dacă trece-un zurbagiu
Pentru care ceilalţi, servi
sunt. Ca şi eu tarabagiu.

Trudă lungă, lungă, lungă
Precum sclavii pe plantaţii
Doar rachiu, tutun şi ciungă
Pe cari dau bani de-generaţii

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere în doi

Ploaia cade oblic peste noi
Vântul iarăşi a tristeţe sună
Parcă-şi rupe ultima lui strună
În frunzişul veşted din zăvoi

Urmele de paşi rămân intacte
Un pământ jilav plin de striaţii
Parcă suntem singuri vinovaţii
Clar-obscurul pe cât de compacte

Ploaie deasă şi măruntă
Sufletele devastate
Că semănăm cu două state
Care în tăcere se confruntă

Câtă greutate iar adună
Gândurile de acelaşi soi...
Ploaia cade oblic peste noi,
Vântul iarăşi a tristeţe sună...

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna de două ori

Vânt rece de septembrie în geamuri
Şi-n suflet deziluziile noi
Cad frunzele uscate de pe ramuri
Uitându-se cu lacrimi înapoi

De ce-ai fost sigur prinzi să te îndoi
Oricât ai trage-n viaţă două hamuri
Singurătăţi în unul sau în doi
Cu tot cortegiul neştiut de blamuri

Ne-au părăsit cocorii şi norocul
Ei lumea la un an măcar şi-o schimbă
Ruletele destinului fac jocul
Şi dup-o lege neştiută plimbă
Fluturii tristeţii prinşi să cearnă
În sufletele noastre-atâta iarnă.

sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitaţie la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima trăsură

Astăzi am pierdut din nou trăsura
Următoarea vine doar la anul
Şi m-au dat afară de la hanul
În care îmi ţineam harababura

Am renunţat pe rând la câte toate
M-au însoţit în viaţa asta scurtă
Un pachet de cărţi că pentru burtă
Zoresc braunian atâtea gloate

"- Ia-mă nene!", le fac semn la toţi
Demnitarii care au caleşti
De care dragul meu să te fereşti
De nu vrei să nimereşti sub roţi

Şi-aştept aşa de-o veşnicie poate
Un căţel chiar mi-a stropit pachetul
Că mi-a venit să-l prind de cap procletul
Să-mi plătească daunele toate

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!