Ion Untaru

Sufletul plin de iluzii

rutină paşnic globulară
un tribunal umplut cu graţii
la orele când conjuraţii
rostesc sentinţele la bară

îndur capriciile muzii
afronturile vieţii toate
duc bătrâneţile în spate
şi sufletul plin de iluzii

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un compas

Dacă nu mănânci o trântă,
Nu poţi să obţii ce vrei
Şi nici pasărea nu cântă,
Altceva pe limba ei

Daţi-mi numai un compas
Fără să greşească gradul
Şi vă-ntorc eu lumea într-un ceas,
Mai ceva ca Stalingradul

Şi să nu mă scoateţi din sărite
Zicea săritorul la trapez
Că dacă-mi iau zborul din termite,
N-o să mai aterizez!

Eu îmi fac călătoria
La bilet cu preţ întreg
Nu ştiu cum călători ea
Cu un soţ aşa de bleg!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victimele şi călăii

există un ceas când călăii
se întâlnesc cu victimele lor
primii stau în genunchi şi se roagă
să-i treacă de furcile vămilor
iar ceilalţi le întind în tăcere
o spadă înroşită de sânge
să li se mai taie o dată capetele
şi Dumnezeu plânge

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

Aţipesc. Şi vise
Împrejuru-mi cresc
Punţi peste abise
Şi oricât de des,

Îmi propun de veghe
Să rămân mereu
La fiece veghe,
Cade plumbul greu

Pe gene şi pleoape
Dincolo de poartă
Legănat de ape
Ca o mare moartă

Obsedant o barcă
o văd. Şi tresar
o clipă. De parcă
I s-ar da cu var

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizita tinerei doamne

Doamna mea suav albastră
Unică între femei
Dacă nu-mi baţi în fereastră,
Am să intru la idei:
Paşii tăi pe care-i ştiu
Nu se-arată pe cărare
Eu te-aştept ca pe-o salvare
Până nu e prea târziu;

Nu-ţi mai dă inima ghes,
S-a-ntâmplat vreo catastrofă
Că eu n-am mai scris o strofă
De uimire şi de stres?
Hai, prefă-te că nu-ţi pasă
Şi întoarce-te grăbită
Să nu mă găseşti iubită
Atârnând, cu limba scoasă
...
Şi răsună paşi pe trepte:
Graţie şi graţiere,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte, două cărţi

Mai erau din patru, trei
Una îşi luase zborul
Fericit el, cititorul
Dumnealui şi dumneaei

Şi de-acolo mai departe
Sufletul e mai uşor
C-un imbold sau un fior
Redescoperit în parte

Numai preţul cât dispreţul
Toată lumea e o boală
Iar dintr-o cutie goală
Scoţi o pildă. Sau judeţul

Şi-am plecat. Şi-am să revin
Însă banul tot lipseşte
Dacă fosforul la peşte
E mai mult, eu mai puţin

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem doar actorii

noi suntem doar actorii
dând viaţă la păpuşi
dar nu ştim că pândeşte
un monstru după uşi

noi suntem două taberi
care-am făcut un pact
dar nu ştim că decorul
e doar un artefact

şi când răpuşi de vlagă
în sine ne-am surpat
ne prinde somnul dulce
pe fiecare pat

de-aceea mă întorc
să-ţi fac subit un semn
când sufletul adoarme
în trupul meu de lemn

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia cu braţele pline de păsări

femeia aceea meşteră
ieşea în fiecare zi din peşteră
cu păsări pe umeri şi braţe
şi când ajungea pe plajă
rămânea toată noaptea de strajă

aşa am văzut-o, aşa o ţin minte
ca o statuie dintr-un grup statuar
fără să-mi dau seama măcar
că nu schimbaserăm nici două cuvinte

cocorii i se aşezau în păr
ea înţelegea graiurile lor
şi când venea dimineaţa,
ea era mai bogată într-adevăr;
imaginea ei m-a obsedat toată viaţa!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, copacii

Dacă seva se va dovedi
Pe noi copacii refuzând
(De ce? Nu ştiu) a ne hrăni
Ne-om sinucide rând pe rând

Şi vom lăsa un testament
Pe coja noastră de onoare
Nici un incendiu aparent
Să nu se stingă de sub soare

Şi va rămâne trist un semn
Că ne-a fost sos pe toţi din traiul
Cotidian, la un îndemn
De dinăuntru, putregaiul.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

moto:
Nimeni nu obligă
Pasărea să cânte
Nici despot, nici rugă
Nu pot s-o-nspăimânte!
------------------

Amuşină înserarea -
Sufletele celor duşi
Stau de strajă pe la uşi
Fără care nimeni nu-şi,
Mai suportă-nsingurarea

Daţi-mi aripi pentru rugă
Că eu mă topesc de dor
Viaţa noastră e un zbor,
Interior!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!