Ion Untaru

Nobila ferigă

Păstrez în carne dulci alegorii
Ce le-au lăsat în trecere strămoşii
Şi le trezesc în zori cântând cocoşii
Fetiş pe "o" când îmi aleg ori "i"

Şi-atunci mă simt o clasică verigă
Căci – fără mine – lanţul s-ar fi rupt
Şi urc venind spre voi de dedesubt
Autohtonă, nobilă ferigă

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice fes are un înţeles

moto: S-a făcut prea multă larmă
C-au să vină gunoierii
Inimă, să nu te sperii
Că tu n-ai permis de armă!
-----------
Sluga care nu e slugă
Nu ştie cuvântul rugă -

Ce frumoasă eşti în păr
Cu atâtea flori de măr:
Delicată şi involtă
Păcat de biata recoltă!

Cine câştigă primul rund
În al doilea, se duce la (p)fund
Când cade un barosan în groapă
În urma lui poţi să scoţi apă!

Grangurii, lichelele
Sperie şi ielele

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palmieri străjuind

Priviţi cu grijă palmierii
Străjuind la vânturile din sud
Cum plânge noaptea seva şi-o aud
În adierea primăverii

Cum trec deasupra zboruri caste
Printr-un ţinut împovărat
din mit în mit. Adevărat
Şi-n tot itinerariul vast e

Îmi exilez de frica lumii
Pe ţărmuri leneşe emoţii
Unde-au lăsat şi ostrogoţii
Zigzaguri largi pe faţa humii

Acolo dorm legende care
Mai dăinuie în câte-un grai
Palpând ca-n alfabetul Braille
Între mistere şi eroare

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsările argintii

valurile pare-mi-se
cercul de speranţe curmă
după care vin în urmă
goale, nopţile de vise

şi mă uit, nimic în jur
decât numai file arse
neputinţa unei farse
şi o teamă de sperjur

cine eşti, de unde vii
furtul lumii de iluzii
vremea când părăsesc duzii
păsările argintii

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peceţile cu dichis

Cele care pentru noi s-au scris
N-au mai fost citite după
Dar nici ei să poată rupă
Peceţile cu dichis

Am pierdut apoi cărarea
Deşi ei spuneau invers
Ornicul din univers,
Tuturor le lua darea

Şi privind din nou oglinda
Greu ca să mai recunoşti
Ce himere, câte oşti,
Făceau noaptea să troznească grinda

Împărate, Împărate
Iartă, că ne dăm bătuţi
Bucuroşi de servituţi
Slugile răscumpărate

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purta la vale stelele pârâul

Purta la vale stelele pârâul
Mureau copacii de căldură
Cu demnitatea care îndură
Toamnele pe rând desfrâul

Ne regăseam în muguri. Delicate,
braţe de liane moi şi verzi
În care noaptea să te pierzi
Cu simţurile vinovate

Păduri cu sute de catarge
Ne străbăteau necontenit
Iar steaua noastră la zenit,
Lumina gheţurilor sparge

Să fi trecut, au, câte veacuri
Stafia timpului topise
Copilăria fără vise
Cătând la suferinţe leacuri

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dactilografei

Uneşte coalele agrafa
Cu reproduceri de Matisse
Pe care cineva a scris
Ce n-a-nţeles dactilografa

O vază de cristal. Garoafa
Şi-un plic ce nu l-a mai trimis
Pe care cineva a scris
Ce n-a-nţeles dactilografa

Vă cer iertare. Mi-am permis
Să iau asupra mea şi gafa
Cu semnătura şi parafa
Sub care cineva a scris,
Ce n-a-nţeles dactilografa...

rondel de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scutul

Acest scut mi-e cunoscut
de la un necunoscut
din mileniul trecut;
I-o fi fost de trebuinţă
celui întru nefiinţă
şi care s-a dus călare
dincolo de timp şi zare?
Ori poate-au făcut popas împreună
sub ploaia de stele şi lună?

Această aburindă ţărână
pe care eu o ţin în mână
poate nu e altceva decât
sufletul lui şi atât.

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senectute

Ai rămas copil, copile
Într-o lume de balauri
Cu nebuni care cresc grauri
Însă n-au grăunţe. Şi le

Mai cultivă clandestin
Printre semne pe hârtie
Într-o secetă târzie
Coborâtă pe destin

Ai rămas copil, copile
Ca un cer ascuns de rouă
Şi din părţile-amândouă
Mişună-mprejur reptile

Ai rămas copil şi iată
Cum cad vise şi mor doruri
Lumea-i plină de fioruri,
Boala care vinde-cată

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temeiul faptei bune

În fiecare zi lăsa în urmă
temeiul unei fapte bune
şi orice lacrimă a lui
vindeca o rană

Unii îi închideau poarta
dar cei mai mulţi îl primeau
cu braţele deschise

Cu fiecare pas făcut
în întâmpinarea semenilor
devenea mai uşor
până când s-a desprins
cu totul de pământ

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!