Poezii de Ion Untaru, pagina 37
Insula de porțelan
Spuma valurilor
mângâia insula de porțelan
ca un cântec de iubire
Privirile muritorilor
ațintite dintotdeauna
spre țărmurile insulei de porțelan
la care nu ajunsese nimeni
Cei care reușeau
să se înfrângă pe sine
și să treacă dincolo de linia orizontului
pentru a o privi din apropiere
erau condamnați
să o viseze
în fiecare noapte
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interior
La mine-n suflet e furtună
Și secetele crapă lutul
Când vin zapcii și cer tributul
Pe bruma razelor de lună
Pe tot ce-a fost și-ncă mai este
Îmi cere veșnic câte-o dare
Acel ce-a devenit mai mare
Peste cei mici, ca-ntr-o poveste
Și poezia mă destramă
De mâlul meu cotidian
Și iar mă țese într-o tramă,
De pe un alt meridian
Și-o să ne-aducă resemnați
Pe coama unui val, Bosforul
Șalupe cu-ncetinitorul
Ca altădată pe pirați
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interior
La mine-n suflet e furtună
Și secetele crapă lutul
Când vin zapcii și cer tributul
Pe bruma razelor de lună;
Pe tot ce-a fost și-ncă mai este,
Îmi cere veșnic câte-o dare
Acel ce-a devenit mai mare
Peste cei mici, ca-ntr-o poveste
Și poezia mă destramă
De mâlul meu cotidian
Și iar mă țese într-o tramă,
De pe un alt meridian
Și-o să ne-aducă resemnați
Pe coama unui val Bosforul
Șalupe cu-ncetinitorul
Ca altădată pe pirați;
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interviu
Scoate mă' prunele din gură
Nu vezi că ți se ia un interviu?
Toată țara suferă și-ndură
Că nu-nțelege ce spui tu pe viu!
Ce dihonii, bazaconii
Îți încurcă iar limbajul?
Dacă se rup pantalonii,
Compromitem reportajul
Ce-oi fi căutând tu-n for?
Nu mai da din mâini cu nu prinzi pește
În locul tău un cartofor
Vorbea mai bine românește
Ce știi tu despre mălură
Pe care semenii nu-l știu?
Scoate mă' prunele din gură
Nu vezi că ți se ia un interviu?!
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea
Cine ești tu care-mi tai
Nopțile din vise?
Îmi ștergi urmele. Și-mi dai
doar frânturi ce mi se,
Mai perindă câte-un ciob
Ca printr-o oglindă
Toată viața-i un scrânciob
Agățat de-o grindă
Parcă mi-a luat cu totul
Nu știu cine, nu știu cum
Nevăzut un înger potul
Si-s sărac acum
M-aș întoarce dar nu știu
Care e cărarea
Mi-am dus viața-ntr-un pustiu
Numai cu spinarea
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o lume de simboluri
într-o lume de simboluri
la tot pasul dai de goluri
mă împiedic mă ridic
păsările de nimic
nu le pasă ele știu
o comoară în pustiu
numai disperarea mută
toate lucrurile din loc
tu pe o redută eu pe o plută
după cum avem noroc
abundența de rebuturi
naște alte începuturi
că e lipsă ori adaos
totul s-a născut din haos
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intră jurații
Sala se ridică
eu am picioare de plumb
cineva mă ridică de guler
timpul s-a oprit în loc
o muscă bâzâie pe tavan
se rostește sentința
eu nu aud nimic
poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intră jurații
sala se ridică
eu am picioare de plumb
cineva mă ridică de guler
timpul s-a oprit în loc
o muscă bâzâie pe tavan
se rostește sentința
eu nu aud nimic
poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ziduri
Goarnă, goarnă ce răstoarnă
Țipete ca niște ciori
Și la ora cinci le toarnă
Din soldați în închisori
Fugiți vise, bidineaua
Mătură cu decibeli
Uite ziua cum e neaua
Și iar mor aristoteli
Unde ești mamă și tată
Ochii plâng pe-o uniformă
Dintr-o poză înrămată,
Plânsul vostru n-are normă
Unde suntem noi și voi
Cine pe cine desparte
Că visez numai strigoi
Care scriu și citesc carte?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebarea
semnele s-au fost s-au supus
sunetelor lungi de goarnă
armiei care răstoarnă
zarea zilei spre apus
suferința care cade
peste capete și umeri
din letopiseț și numeri
pașii noaptea din șarade
nimic nou și totuși este
neștiut într-un tablou
întrebarea, un halou
amintind de-o poveste...
și acestea toate nouă
fiecăruia alt semn
pe răbojul lui de lemn
ne aduce luna nouă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ion Untaru, adresa este:
