Ion Untaru

Lacrimi pentru adevăr

Privirea aţintită peste vornic
Nuntaşii-mpătimiţi îmi fac război
Din cele cunoscute nouă, noi
Ne dăm supuşi secundelor din ornic

Îngenunchează toamnele la praguri
Umbra zilei cade tot mai scurtă
Oştirile cer sânge pentru turtă
Şi măscăricii fac averi din gaguri

Viclenia urcă în statui
Puterea face iar un pas în urmă
O bâtă, (numai una!) pentru-o turmă
Şi altă taină la vedere nu-i

Trecură anii şi-mi albiră părul
Se-ngustă drumul şi mă prinde frigul
Şi astăzi mă întreb: Care-i câştigul
Să pot plăti cu lacrimi adevărul?

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă în pace, zgâtie!

Pe pielea mea ca pe un palimpsest
cum face viaţa câte o năzbâtie
o notează sadic manifest
şi-o port ca pe un sac ca pe un lest
lasă-mă în pace zgâtie!

M-a pus la colţ cu bobârnace
ca pe un urs pe care-l înveţi să joace
pe tabla înroşită
pe plită
n-are principii numai capricii
şi dă tare cu zgârbaciul
că m-a adus pe mine cârpaciul
să fac nu ce vreau
ci ce-i place
degeaba îmi crapă pielea
degeaba îmi urlă ţeasta:
ce viaţă e asta?!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi pe domni să joace remy

Am mai ratat o încercare
Mă simt mai mult un Stan Păţitu'
Au unii pâinea şi cuţitul
Iar eu, nici bani de-o lumânare

Nu mi-a surâs poate norocul
Dar nici eu n-am fost mai prejos
Tot încercând fără folos,
Să car lumina cu obrocul

Măcar o pildă spre ştiinţă
Trăgând, să spun la vreun nepot:
Când ungi ciubota cu dohot,
Nu mai pretinzi şi elocinţă!

Şi la ce bun suspinu' întruna
Gândindu-mă la câte vise
Mi-am făurit fără permise
Luând drept mărturie, luna?!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia viţei de vie

Priveşte frunzele,
spune bătrânul
miile, zecile de mii de frunze
oprind din sudoarea rădăcinilor
pe timp de ploaie
dar mai ales în secetă
numai atâta sevă
cât să poată fi hrănite
toate asemeni
de la cea dintâi
până la cea din urmă

Vai nouă, oameni,
câte mai avem de învăţat...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea pe o bârnă

Priviţi cum merge lumea pe o bârnă
Între doi poli: abis şi absolut
Şi bravând, ea nu s-a mai temut
În care parte soarta îi atârnă;

În orice bătălie ai un scut
Dansează în echilibru bruna cârnă
Că-i iese sau nu-i iese totul zbârnă,
Aplauzele coşul i-au umplut

Accept sau nu accept să o urmez,
Cine ar putea din cale s-o întoarcă
Îndemnul unui demon sau o parcă
Ori poate săritorul la trapez?
A fi sau a nu fi, a zis Hamlet
Lovind prin draperie cu un stilet.

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina şi întunericul

liderilor le place să fie aplaudaţi
dar nu le place să fie bătuţi din palme
că una e momentul solemn
şi alta e limba de lemn

pământul de smoală
smoala ca întunericul
întunericul ca o parte de vină
prin care ajungi la lumină

liliecii nu au vedere
şi zboară numai noaptea
nouă ne-a dat Dumnezeu lumina ochilor
lucrăm de regulă numai ziua
şi în nouă cazuri din zece noi ratăm ţinta

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii în agora

Bate vântul în cetate
Spulberatele iluzii
Zornăie în noapte scuzii
Conturile vinovate

Intră lupii în agora
Şi semmnează la edicte
Pedepsind pentru delicte
Viaţa mieilor cu ora

Toate astea înfioară
Fac să tremure supuşii
Nopţile-ndărătul uşii
Tace orişice vioară

Cei mai mici datori să strige
Că avem democraţie
Azi îţi vine rândul ţie
Să alergi pe catalige

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii stau la capete de poduri

trăim de-o vreme numa' în coduri
ca un boxer intrat în clinci
toată viaţa tragi în chingi
dar nu trecem dincolo de poduri

eu te detest, tu mă urăşti
care truc şi care trac
ar mai putea veni de hac
comandorilor de găşti?!

atmosferic ori geografic
cod de ploaie, cod de frig
la orizont un biet covrig
măreşte hărmălaia în trafic

cheia n-a fost o deviză,
trandafirul sau săgeata
ne-au împotmolit şi gata:
că nu mai ieşim din criză!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă condamn

Mă condamn pentru orice eroare
De care aud la tot pasul
Lumea îmi pune în cârcă impasul
Că viaţa mea devine o teroare
Şi-şi pierde legitatea lui, compasul

Nu mai sunt acelaşi care sunt
Nu mai sunt acelaşi care-am fost
Rostul meu e să fiu luat la rost
Pentru toate relele de pe pământ,
Asediat şi fără adăpost.

Sunt la fel ca voi un muritor
Abonat la trudă pentru-o pâine
De care am nevoie azi şi mâine,
De care nu mă pot lipsi în viitor
Ceea ce în fond cere şi-un câine

Nu mă întrebaţi că n-am răspuns
Cât vor putea nervii să-mi reziste

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întregesc din câte pierd

A rămas un pic din mine
pretutindeni – A. Dumbrăveanu

M-am risipit pe drumurile toate
Că nu mai poate nimeni să m-adune
Simunul cald mângâietor de dune
Nici cârcotaş, nici iubitor de gloate

Un cântec straniu noaptea mă străbate
O adiere rece peste strune
Murind de dor lunaticele rune
Pe lespezi de ruine şi palate

Îmbogăţit de ce-am lăsat în urmă
Ajuns la termen de-njumătăţire
Robit de câtre-o dulce amintire
Cu căngi de aur care-n mine scurmă,
M-am risipit în zare pretutindeni
Ca un zefir în ziua de Armindeni

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!