Poezii de Ion Untaru, pagina 43
Nu fugi că e în van, ploaia cade din tavan
nu clachează cine calcă
la răspântii papagali
e muzeul plin de gali,
mutul se ținea de falcă
nu de falcă, ci defalcă
să salveze colivia
că ne pradă hoții via
cu căruțele și-o calcă
nu de falcă, ci defalcă
grijile pe cap de om
din butelcă într-o salcă,
bea de sete, rromul, rom
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai liniște
Dați-mi numai liniște și un creion
Hârtie și, eventual un glob
Și gloabă să plătesc de nu-l fac zob
Pe cel ce nu mă lasă să lucru la bruion!
Înfig țăruși pe-ntinderea de ape
Și marea de catarge o umplu la un semn
Cuvintele acestea pe care le însemn
Nu vor putea din umbra mea să scape!
Vise și corăbii: să-ntindeți doar o mână
Și nopți de ciocârlii în oricare deșert
O lume de prieteni că pe dușmani îi iert
Și aliată am numai o zână
Doar liniște-mi doresc și un creion
Hârtie și eventual un glob
Întreaga viață-am fost numai un rob
Iar lumea m-a crezut bufon
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai lunea
El știa dar n-a vrut. Nu ne-a
Mai spus taina pasămite
Că veneau din comos vite
Și pășteau noaptea pășunea
Dar tu stai cu ochii-n bagdadie
Și când plouă, nu te mai ferești
Că, se schimb' pereții în ferești,
Ca prin anul nu știu care mie...
A-nghețat caloriferul iarna
Iar n-ai bani să cumperi foc de lemne
Că dacă citeai mai bine-n semne,
Nu mai părăseai povarna
A-nghețat caloriferul. Tufă
tufu și aerul de pâslă
Că mâna dreaptă mi se face vâslă
și-aș lovi pe știu eu cine-n scufă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai una
Lasă-mi numai una
Din nopțile toate
Amiroase luna
A singurătate
Ci dacă mă văd
Admirând stingher
Ca la un prăpăd
Cum plouă din cer,
Auru-n șuvițe
Pentru plete lucii
Prin livezi și vițe
Cântă iarăși cucii;
Și tu poți să mergi
În altă galaxie
cu oglinzi. Să ștergi
(Ce profilaxie!),
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nunta
A fugit în zori frumoasa
Cu un crai necunoscut
În adâncuri de ținut
Dincolo de Ruginoasa
Și-a rămas, ce panoramă
În afișe pe pereți
Nunta cu țiganii beți
Într-o toamnă de aramă
În zadar au pus iscoade
De cu seară pe la garduri
Și pe slove dau cu farduri
Că invidia tot roade:
Din prestij, din coroniță
Nu pui zvonului zăbală
Că din tot ce-a fost cu fală
Nu mai e nici rămășiță
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuntă în cartier
Dați buchetele miresei
Să le pună undeva
Toată viața alergăm în jurul mesei,
Să ne cadă și nouă ceva!
Că de când aștept o nuntă
Și căciula mi-a albit
Iar mireasa e căruntă
Și sătulă de pețit
Deschideți umbrelele că plouă
Nu aici, că suntem în salon
V-am citit pe fețele-amândouă
Ca o stofă veche de melon
De plafon atârnă-un candelabru
Ce se-aprinde cu parcimonie
Cine-i domnu-acela în cinabru
Absent, de la ceremonie?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cometă confuză
dați-vă la o parte din calea noastră
noi alergăm o cometă confuză
dacă vrei să ne fii călăuză
desenează în cer o fereastră
tu nu mai erai atent
la ce se spunea pe seama ta
și îți creșteau aripi fără să știi
de bine de rău
nu-mi mai amintesc numele tău
pe care l-am dus toată viața în spinare
ca o eroare
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O genă criminală
Avem o genă criminală
Zace în noi un mostru feroce
Care poate să disloce
Stâlpii la o catedrală
E plină de sânge planeta
De sus și oână jos doar un război
Pornit dinăuntru, din noi
Și tot se mai învârte girueta
Zboară fluturi spre lumină
Noi, mereu spre întuneric
Și din care se desferic
Relele ce au să vină
Dă-ne Doamne să avem parte
Ce-am iubit mai mult pe lume:
Suferința fără nume,
Până dincolo de moarte!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O-ntrebare mută
Semne de-ntrebare răscoleau atrape
La întretăierea serii cu pustiul
Peste care-arar mai zăbovea târziul
Ca un dulce molcom legănat de ape
Pensula și pânza moarte. Doar un duh
stă acuns de veghe. Fâlfâie marama
Meșterul lipsește și e strâmtă rama
O-ntrebare mută trece prin văzduh.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii
Oamenii sunt
din ce în ce mai grăbiți,
merg pe stradă dând din mâini
și vorbind singuri,
viața ajunge de nesuportat
și mulți dintre ei se sinucid
în jurul nostru mizeria
este din ce în ce mai multă
și toată provine din interior
poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ion Untaru, adresa este:
