Ion Untaru

Oamenii la început

Oamenii la început
zburau pân' la azimut;
apoi şi-au tăiat aripile singuri
şi au căzut în nişte ringuri
din care şi azi se luptă să scape
acoperiţi de mâzgă şi ape

Aruncă noroi unul pe altul
şi se trag în jos
că nimeni nu mai are timp
să privească înaltul

Marile puteri
joacă lumea la ruletă
la barbut, la biliard
ca la orice cafenea de pe bulevard:
Ele au cărţile, ele fac jocul
ele aprind focul!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obstinaţie

În fiecare zi mă condamn
să mai cobor un pas
spre adâncul comorii pe care
o presimt în mine

Şi numai în caz de reuşită
coborârea s-ar putea dovedi
un urcuş!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă la o pană

moto: Model de carte
Model de carte
Mintea lui a mers prea departe
Mă uit, te contemplu,
Te dau exemplu
Cum nu trebuie scrisă o carte
-------

Pană, să nu cazi în pană
Că-mi dezafectezi moralul
Străduinţa mea e vană
Şi mă ceartă caporalul

Mă' tu ăla fără carte
Ce te crezi cu capul mare
Vino-ncoace: şapte arte
Nicăieri nu-s de vânzare!

Inspiraţia sau muza
Şi pe care pun temei

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Lociuesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzile

Mă' calule n-am nici un frâu
Să-l ţină strâns o blondă frau
Să culce holdele de grâu
Când drumul prin livezi îţi dau;

Sunt doar un semn de întrebare
Precum un vis nedumerit:
Cravaşa lumii rău mă doare
Ori de câte ori m-a nimerit

Un sânge am şi-acela fierbe
Când plouă luna cu argint
Şi-n urma ei, culeg proverbe,
În eprubete de absinth

Daţi-mi un ajutor de mână
Sau poate numai vânt în gol
Pe mine fluturii mă mână,
Mereu în calea lui Eol

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzile oglinzi reflectă

Această zi de tevatură plină
Când n-am cu cine un cuvânt să schimb
Prin camerele vieţii mă tot plimb
Balanţa lumii, spre absurd se-nclină

Simt printre degete curgând făină
Ciudată moară-a unui anotimp
Şi măcinând frânturi dintr-un olimp
Pe o hârtie de tipar, velină

Oglinzile, oglinzi reflectă, ziduri
De ce-ai voit în ele să te-nsinguri
Când luptele se dau numai în ringuri
Şi feţele învingătorilor au riduri?!
Asumă-ţi bătăliile rămase
Cu ultimul ecou ascuns în oase!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu mască

Apa cărui adevăr
Ce mister să mai ascundă
Dacă ni se pun în undă
Doar conflictele-n răspăr,
Pe o pajişte rotundă?

Deghizarea lui De Guise
Vânturatele opinii
Din argintul lunii, pinii
Lunecă pe un parbriz
În bejenia lor spinii;

Dincolo de aparenţe
Dintre ipoteze una
Şi-a negociat arvuna,
Parcele-nvelite-n zdrenţe
Au cobit întotdeauna

Vezi o faţă, nu vezi alta
Viaţa noastră e un show

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora exactă

Orice oră dacă e exactă,
Începe rău şi se termină bine
Echilibrul nostru se menţine
Pân-la prima cataractă

Dacă ai un ceas, să nu-l potriveşti
Să nu se producă nu'ş ce tragedie
Nu te mai uita, fix în bagdadie
Că ea nu e harta bolţilor cereşti!

Cată să-nţelegi, peste tot e-o lege
Face şi desface, noduri la destine
Noduri la cravate sau la intestine
Dacă tu n-o vrei şi ea te alege;

Nu mai răspândi vorbe de prisos
Zilele cu fluturi sunt mai numeroase
Că noi suntem doar, un pachet cu oase
Peste care viaţa toarnă sos;

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oră matinală

Oră matinală
aripile-mi cresc
gânduri dau năvală
in şuvoi firesc

Noaptea jumătate
robul lui Morfeu
când se bat armate,
pentru leşul meu

Cealaltă, de vise
care mi le prad
şi când, pare-mi-se
că adun şi scad,

Bat tobele garda
un domeniu umblu-l
sunt legat cu zgarda
de pământ, ca plumbul

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autorportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş cu străzile înguste

Oraş cu străzile înguste
Şi ţigănci cu înflorate fuste
Cu birturi unde dorm lângă pahar
Hoţi de găini şi hoţi de buzunar

Cu bunici care se ţin de şale
Şi cu perdele vechi pe la ferestre
Cu fetele bătrâne, fără zestre
Citind anunţuri matrimoniale

Primarul ce mai dă câte-o amendă
Pentru câinii vagabonzi
Ultimii din pudibonzi
Îşi fac din aură legendă

Orăşel cu străzile înguste
Plin de molii şi lăcuste
Cu birturi unde dorm lână pahar
Cerşetori şi ultimul ţepar

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul s-a oprit la mantinelă

(exerciţiu liric)

I

stropi de ploaie rece peste faţă
am plecat subit fără umbrelă
oraşul s-a oprit la mantinelă
aşteptând să treacă o paiaţă

vulturi de ninsoare-mi dau târcoale
lumea parcă nici nu s-a născut
bântuite de un spleen acut,
străzile o iau încet la vale;

orice părere pusă la index
zadarnic trece cu sublim efort
dinspre sacrificiu spre confort
evazivă ca o dura lex.

II

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!