Lucreţia Andronic

Prima ninsoare

În era aceea îndepărtată
îngerii şi-au plâns singurătatea.
Toţi deodată!
Atunci a nins pe pământ prima oară.
Foşnetul luminii visa să apară,
soarele privea, primul să vadă
zeitatea cu pântec fertil
şi sân de zăpadă.
Şi ne-am născut noi doi
din spuma laptelui cu miere.
Ca şi acum cădeau ninsori
într-o risipă de splendori
de la iubire la durere
cer şi pământ şi-au pus
flori de gheaţă în ferestre
să ne împartă în două zarea,
frivolităţile terestre şi clipa
când va prisosi dezgheţul şi uitarea.
Îndepărtându-ne de ţărm,
tot Geea a sunat din corn.

[...] Citeşte tot

poezie de Lucreţia Andronic din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!