Marilena Răghinaru

Dumnezeu e în toate

Dumnezeu e în glasul ce firav gângureşte,
Dumnezeu e-n copacul ce din nou înfloreşte,
Dumnezeu e în râsul gingaş de copil
Şi în floarea plâpândă ce-o săruţi în april'.

Dumnezeu te mângâie cu-ale mării talazuri
Când te rogi pe-al său mal, doborât de necazuri.
Dumnezeu e în falnicul brad de la munte,
Dar şi-n ochii bunicii, cu tâmple cărunte.

Dumnezeu e în ploaia, de rod dătătoare
Şi în raza fierbinte, venind de la Soare.
Dumnezeu e-n omătul aşternut în troiene,
E în iarba crescând luminos prin poiene.

Dumnezeu e în vântul ce-adie uşor,
E în Luna ce-o scrii în poeme de dor.
Dumnezeu e în codrul ce freamătă lin,
E în apa curgând şi-n potirul de vin.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cine-a ucis?

Dar cine-a ucis primăvara din noi,
De nu mai surâdem unui pom înflorit
Şi mergem pe stradă ca nişte strigoi,
Izolaţi în tăcere, cu pasul grăbit?

Dar cine-a ucis bucuria din noi
Când râsul ne este doar tristă povară,
Iar lacrima cade în searbăd noroi
Pe geana zdrobită de tristeţea amară?

Dar cine-a ucis copilul din noi
Ce nu mai ştie prin parcuri s-alerge,
Dorindu-şi ca râsul să i-l dăm înapoi,
Ne-nţelegând a dezastrului lege?

Dar cine-a ucis bătrânul din noi
Aşteptând ca un suflet să-i bată în poartă,
Nepricepând absurdul război
La care-l condamnă inumana lui soartă?

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acceptare

Nu vă faceţi nicio grijă, voi primi zâmbind paharul,
Chiar de-i plin de supărare, îndulcită cu pelin,
Vă îndepliniţi menirea, înmânându-mi cinic "darul"
Ce mi-l oferiţi sarcastic şi-l voi accepta senin.

Nu îmi spuneţi vorbe fade, nici nu vă purtaţi cu milă,
Nu sunt victimă, chiar dacă ştiţi că voi aţi câştigat.
De stupida răutate mă întreb de vă e silă,
Sau în mrejele-i nătânge pe veci v-aţi abandonat?

Vă uitaţi grotesc la mine, mă priviţi cu ironie,
Plânsul meu vă este armă, doar cu ură mă trataţi.
Am crezut în bunătate şi un strop de armonie,
Nu, nu v-am cerşit iubirea, am vrut doar să m-acceptaţi.

Mă jertfiţi cu lacrimi crude pe altarul suferinţei...
Ştiu să vă accept veninul, vedeţi nu mă-mpotrivesc?
Faceţi totuşi, derutaţi, un proces al conştiinţei
Şi-ntrebaţi-vă de ce ura voastră o iubesc!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De am şti...

De-am putea lepăda toată ura din noi
Ca pe-o haină prea grea, ponosită şi slută,
Dezbrăcând-o încet, aruncând-o-n gunoi
Împreună cu toată răutatea limbută,

De-am pricepe măcar că suntem trecători
Printr-o viaţă ce e doar un nor efemer,
Că doar tinei flămânde îi mai suntem datori
Pe cărarea ce urcă de la soartă spre Cer,

De-am putea înţelege că parşiva putere
E-o himeră prin care ne credem stăpâni
Peste suflete triste, provocând grea durere
În suflete slabe, în oamenii buni,

De am şti că din toate rămâne ţărâna,
Iar Iubirea e calea, e rostul divin,
N-am lăsa răutatea să mai fie stăpâna
Peste-a noastră menire, peste-al nostru destin!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ultima seară, iubite

E ultima seară, iubite,
Pleca-vom tăcuţi pe alt drum
Să scriem versetul postum
În cartea cu slove cernite.

E seara în care tăcerea
Se mistuie-n fum de ţigară,
Să urle ar vrea, să o doară,
Cu lacrimi să-şi stingă durerea.

Iubite, e seara în care
Poveşti nu mai ştim să rostim,
Cu vorbe absurde mânjim
Orgolii... sentinţe amare

Prea lesne, prea aprig rănite...
Pleca-voi prin bezne în noapte...
Şi seara o simt prea departe,
Şi nu-ţi mai pot spune,, iubite"...

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistolă de Mărţişor

Iubite, fi-va iarăşi primăvară,
Dar azi parcă-am uitat să ne iubim,
Lăsăm nedrept iubirea să ne doară,
Doar pe cărări pierdute rătăcim.

Nu mai putem, cu gingaşi ghiocei,
Să dăruim surâsuri inocente
Ci doar ne risipim fără temei,
Zdrobiţi de-nverşunate sentimente.

Cât aş fi vrut, cu flori de liliac
Să mă alini, apoi să-ţi ceri iertare,
Să mă priveşti cu zâmbetul buimac,
Spunându-mi că o umbră trecătoare

S-a strecurat parşivă între noi
Dar nu au reuşit să ne doboare
Nici ea şi nici torente ce-n şuvoi
Ne chinuiau cu ploi sâcâitoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred...

Eu cred uneori că nu ai plecat
spre infinitatea nemărginită
ci ai vrut doar să zăboveşti un pic
pe aleile înmiresmate,
invadate de culorile curcubeului,
pentru a percepe mai bine
trilul inocent al păsărilor,
glasul gingaş al florilor...
Cred că ai vrut să auzi adierea vântului,
să-ţi scalzi ochii în roua dimineţilor de toamnă.
Şi mai cred că ai vrut să mai stai măcar o clipă
cu caii pe care îi iubeai atât de mult,
să le auzi strigătul mut,
să te mai doară o dată suferinţa lor...
Cred că ai vrut să-ţi încarci sufletul
cu toată magia acestei lumi,
iar apoi, eliberată de toată durerea,
îngerii să te poarte spre Soare, spre Lumină,
şi de acolo, încărcată de frumuseţea sufletului tău,
să-i poţi dărui etern Cuvântul

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi

Voi sunteţi ne-ntinata bucurie
Ce a trimis-o Domnul pe pământ,
Voi sunteţi stropi divini de veşnicie,
Iubirea întrupată în cuvânt.

Voi sunteţi marea binecuvântare
Primită-n dar de pântecele sfânt
Al mamelor de viaţă născătoare
Ce au făcut cu pacea legământ.

Voi sunteţi crezul nostru în mai bine,
Speranţa zilelor ce vor urma,
Convingerea că vă vor fi senine,
Că orice rău, iubind, îl veţi curma.

Voi sunteţi răsăritul dimineţii,
Sărutul blând al ploilor de vară,
Voi sunteţi înflorirea tinereţii,
Sunteţi superba noastră primăvară.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai vino, Iubire!

Distrus este visul, pierdută-i speranţa,
O faptă banală e prilej de-nvrăjbire.
Pentru-a-nvăţa din nou toleranţa,
Un strigăt răsună: Mai vino, Iubire!

Drămuim suferinţa ca pe-un lucru firesc,
Săracă ni-i lumea de orice trăire,
Irosim sentimente c-un zâmbet prostesc,
Apoi te chemăm: Mai vino, Iubire!

Zbătându-ne-n chinuri, plângând neputinţa,
Regăsim, prin unghere, o vagă-amintire...
Plăpând, renăscând din ţărână dorinţa,
Invocăm iar magia: Mai vino, Iubire!

Când păcatul şi ura ne-nsoţesc zi de zi,
Un murmur firav auzim: Convertire!
E sufletul trist ce, nevrând a muri,
Imploră întruna: Mai vino, Iubire!

poezie de Marilena Răghinaru din Te-am zidit în cuvânt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferenţă

Nu mă-ntreba ce fac! Sunt fericită!
Ştiu, n-ai crezut c-aş mai putea vreodată
Să fiu de-altă iubire... zăpăcită
Fără a-mi da sentinţa: Vinovată!

Vezi... Nu mai doare nici indiferenţa
Cu care mă tratai odinioară,
Am învăţat să îţi ignor absenţa
Prin aburii cu iz de scorţişoară.

Nu mai găseşti în mine azi femeia
Pe care-o sărutai zâmbind în prag,
În care aprindeai râzând scânteia
Doar c-un sărut apatic sau dulceag.

Cum de-am crezut în falsa poleială
În care îmbrăcai ades cuvinte
Rostite sec şi fără chibzuială
Să mă convingi cu false jurăminte?

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!