Poezii de Marin Moscu, pagina 59
Proteza de vise
M-am rezemat de semețul stejar,
Purta și purtam cerul în spate,
M-am lăsat în genunchi, ca un dar,
Am adormit în a frunzelor șoapte.
Când m-am trezit, înaltul de stele
Număra stejărișul crescut mătăsos
Prin trupul, prin gândurile mele,
Cerul era verde și soarele frumos.
Urma viselor trecuse prin iarbă,
O ciocârlie a spălat-o cu rouă,
A pus-o în ibricul poeziei să fiarbă,
În zbor se înălța o melodie nouă.
Partitura era proteza de vise
Și cerul purtat cu dibăcie în spate,
M-am lăsat în genunchi, mă cuprinse
Dorul de stejar cu stele-ncătușate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Punând căpăstru la perdea
Frumoasa mea, frumoasa mea,
Rază de vis, rază de stea,
Ești înger și lumină vie,
Iubirea mea din poezie.
Comoară ești pentru noi toți,
Ești curcubeu pentru nepoți,
Ești zâmbetul de primăvară,
Mișcarea ți-i de căprioară.
Pictată ești neîncetat
În cântul larg și înălțat
De filomelele în zbor,
Scânteie de iubiri și dor.
Urci munții și marea seduci,
Pe fânul stelelor te culci,
În candele torni mir, frumos,
Sub braț de înger maiestos.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct final
Zarea ține orizontul
Pe oase nevăzute.
Dealuri călătoare
Prin ochiul meu trec.
Tu porți cobilița
La fântâna trăiniciei
Din care curcubeul
Își soarbe culorile.
La cascada inimii
Orizontul se întreabă
Până unde ține
Imaginația mea
Definită ca un
Punct final
Sprijinit
Pe oase nevăzute!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct în răsăritul propriului apus
Între răsărit și îngenuncheatul apus
Creștetul meu desenează un semicerc.
Între apus și-ndepărtatul răsărit
Umbra mea desenează cercul întreg.
Ce punct e-n răsăritul propriului apus?
Nici duhul universului nu are răspuns!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punctul care se dă după deget
Un punct poate fi numai în lumină,
Poate să lumineze
Sau poate fi iluminat.
Un punct poate fi numai în întuneric,
Atunci el poate întuneca
Sau poate fi întunecat,
De aceea un punct
Poate fi numai alb sau poate fi numai negru.
Omul este singurul punct care se dă după deget,
El este punctul neutru,
Sau poate fi eminamente
Punctul cenușiu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punctul zidit în senin
Cu o pană de înger în mâna
Pe pânza sufletului meu
Pictează, pictează o zână
Cununa de-aprins curcubeu.
Minuni de însemne s-aștern
Bunătate mistică-n noi,
Prin ochii ei eternu-i etern, -
Credința să curgă șuvoi.
Vise-ncolțesc peste-nalt
Și omenirea respiră deplin,
Pana de înger face un salt
În punctul zidit în senin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtând pe un inel sărutu-ți de regină
Am sărutat pe furiș o floare de crin,
Timpul s-a oprit a leac și senin,
Am aprins lumânări în ochi pe-nserate
Și visele le-am răvășit în noapte.
Simțeam îngerii zburând printre stele
Și izvoarele ce-adună setea-n iele,
Am sărutat pe furiș un trandafir,
M-a înțepat pe buze cu rodii și cu mir.
Sângele a-nceput să fluiere în piept,
Inima a-ntins covor pe drumul drept,
Tu i-ai stat în cale, în brațe te-am luat,
Pe furiș petalele de flori am scuturat.
Și crin și trandafir mi-aprind stele în trup,
Oase din pietre cu drag din munte rup
Și te înalț statuie în mica mea grădină
Purtând pe un inel sărutu-ți de regină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pușca pierdută
Fluieră plopii în zare:
Hei, vânătorule, ai pierdut pușca de soc.
După mine aleargă o cărare:
Așteaptă-mă în zare că-ți aduc noroc.
Prin ierburi dulci-amare
O căprioară arde în sânu-i un ghioc.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răbdarea cerului furată
La ora x de după x
Cad stelele din cer la fix,
O floare moare și-ncă una
Când noaptea miluiește luna.
La ora fix și-ncă ceva
Nimic nu stă în calea mea,
Pierdut în vise și în dor
Cu steaua ta în brațe mor.
Surâde lumea natural,
Un înger mângâie un cal
Și trece prin inima lui
Precum în coaste vechiul cui.
Nu te-ntreba, nu mă-ntreba
O aripă de va bătea,
Voi fi supus sclav al iubirii
Sau un surâs al despărțirii?
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raiul de apoi
Am îngenuncheat pe-un mugure de floare
Cu ochii spre lumina ce venea din cer,
Pământul era reavăn de vise după ploi,
În mine gândul mustește de noroi.
Se poate să m-acuze c-am strâns la pieptul meu
Statuia ce vorbește-n secret cu Dumnezeu?
C-am încălcat principii și Biblia citită
În genunchi de ea, spunând că nu-i iubită?
Cum să-mi spăl păcatul ce s-a-nfiripat
Sub sceptrul plin de viață supus unui bărbat?
Să fiu în veacul tandru pierdut printre femei,
Lunecând aiurea chiar și în ochii ei?
O, Doamne, te invoc arzând de umilință,
Arată-i că-n genunchi îi cer îngăduință!
Nu-s crud, nu-s ușă de biserici,
Nu-s gol de demnitate, n-am suflet de eretici!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marin Moscu, adresa este:
