Poezii de Marin Moscu, pagina 64
Șarpele iubirii ținut de subsiori
M-am făcut șarpe de umbre și lumină,
M-am strecurat prin ierburi și prin flori,
M-am hrănit cu rouă sfântă de sulfină,
Am pocnit fierbinte cu biciul pe sub nori.
Tu ai scuipat în sân petalele de frică,
Cruce ai făcut și ai privit spre nalt,
Ai urcat vânjos pe-o buturugă mică
Și pe suflet, cu-un zâmbet, m-ai călcat.
M-am pitit cu tact în inima-ți vioaie
Și-am rămas uimit cât de frumoasă ești,
M-ai descântat și am ieșit din ploaie
Iubire minunată, pictată în povești.
Nu mă mai strecor prin umbre și lumină,
Prin ierburi din fânețe și prin flori,
Sunt jumătatea ta din veșnica sulfină,
Sunt șarpele iubirii ținut de subsiori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sărutarea care plânge
Se agită steaua mea
Într-un ochi căzut în spini,
Cu razele eclipsate
Rătăcește prin străini.
Caută prin hieroglife
Să-și semneze vindecarea,
Steaua mea e agitată
Și-a pierdut demult cărarea.
O mireasmă-aduce timpul
Pe-a ei rază necuprinsă,
Ninge peste țară șansa,
Agitarea-i neatinsă.
Cin' cristalizează ciobul
Vindecărilor de sânge?
Peste tot umblă desculță
Sărutarea care plânge!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul amăgirii
Pe hematii de curcubeu,
Crăiasa mea, trăiesc iubirea,
Am învățat demult să ard
De nerăbdare, de aiurea...
Nu înțeleg cum trec prin aer
Cocorii îndulciți de zbor,
La sânul tău se îmbulzesc
Și îmi aduc fior de dor.
Simt cum sărut o amăgire
Cu dinți albiți de porțelan,
Tu ești Morgana care crește
Din macii răsfirați în lan.
Privirea mea e spic de grâu
Și pâinea șoapte-i înțeleg,
Doar vântul dacă mi te fură
C-un semn de vrajă te dezleg!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul din zori
Aparente cadențe într-un fundal
Trec noaptea în șa pe un cal,
Conuri de umbre se plimbă razant
Pe-aripile cerului sătul de înalt.
Număr, primenind galaxii infinite,
Sinoptice gânduri din doruri ivite
În epica zeiască a rutului de cerb
Munții ard ca frunzele în verb.
Depărtările ne-apropie răspântii,
Lacrimile se încheagă-n pârtii,
Voi aștepta în enclava sedusă de flori,
Să revină calul sărutului din zori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul din zori
Aparente cadențe într-un fundal
Trec noaptea în șa pe un cal,
Conuri de umbre se plimbă razant
Pe-aripile cerului sătul de inalt.
Număr, primenind galaxii infinite,
Sinoptice gânduri din doruri ivite
În epica zeiască a rutului de cerb
În care munții ard ca frunzele în verb.
Depărtările ne-apropie răspântii,
Lacrimile se încheagă-n pârtii,
Voi aștepta în enclava sedusă de flori,
Să revină calul sărutului din zori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara pe care n-am urcat încă
Degetele se preschimbă-n vise,
Cu buzele culeg petalele lor,
Realitatea ninge pieziș
Pe colțul nesfârșit al rătăcirii.
Muntele se colorează când
Cerul balansează pietrele,
Tremură clopotul în care poticnesc
Mânăstirile clipelor.
Limba aruncă auzul în haos,
Încâlcite privirile adorm în fum de tămâie,
Abandonat pe cuiul din coasta Domnului
Caut setea de adevăr din umbrele vieții.
Știu o lespede care desparte apele,
Știu unde capătul infinitului devine obscur,
Nu știu însă cum pot coborî
O scară pe care n-am urcat încă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scări de vis
Mi-am făcut o scară nouă
Din oase de fluturaș,
M-am urcat în cer, la stele
Ca să le scutur de praf.
Pământul acum se miră
Cât de harnic am ajuns,
Cred că Domnului îi place
Că tânjesc atât de sus.
Am clătit și curcubeul
Ce se-ntinde peste zare,
Am stors norii pe câmpie
S-aibă îngerii mâncare.
Nu-i așa copii că scopul
De-a te-nălța este demn?
Și din oasele de fluturi
S-avem scări de vis etern?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scot pălăria în fața iubirii
Sar pietrele rostuite în cale,
Scot pălăria în fața iubirii,
Sânii toamnei torn vin în pocale,
Sărutul crud e pacea amintirii.
Am fost ostatic florilor din vis,
Răsar rubine în lacrimă de rouă,
Grădinile de vânturi s-au desprins
Și s-au ascuns în cerul care plouă.
Aroma amintirii mută pașii-n cer,
Fluxul timpului ne macină-n măsele,
Pe rana sângerândă pudră de piper
S-adaugă la sarea stelelor rebele.
Unde este pulsului miezului din noi?
Răspund pietrele ieșite în asfalt,
Scot pălăria fluturilor moi
Pe crucea fulgerului nostru desenat.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrâșnire
Unii știu să cânte,
Eu știu să-i ascult,
Pe buze enigmatice
Se-ngroapă o stare.
Există o îndrăzneală stranie
De-a asculta cântecele
Cuvintelor
Sugrumate.
Unii simt,
Unii nu știu
Până unde merge
Scrâșnirea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se lasă dealul, curge dealul...
Se lasă dealul în genunchii vremii
Pe valuri de pământ clocotitoare,
Și case, și livezi o iau la vale
Pe unda vieții veșnic plutitoare.
Un copac, statuie în mocirlă,
Privește cu mândrie și fior,
Un curcubeu înalță fruntea
În aripa născută pentru zbor.
Visele sunt doruri împlinite,
Mă bucur pentru fructul rătăcit
În buzele copilului ce mușcă
Descoperind semințe înmiit.
Curge dealul, în genunchi cobor
Pradă rugăciunii și iubirii,
Din burta vremii, Doamne, zbor
Purtat de vis în valul zămislirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marin Moscu, adresa este:
