Marin Moscu

Se zice...

Se zice că viaţa începe-n primăvară
Când soarele-n elipsa-i zâmbeşte ca o pară,
Când mugurii pornesc sub coaja încălzită,
Când păsările se-ntorc din zarea risipită,
Când glasurile de miei s-aud doar prima oară,
Când mamele cu zâmbet copiii înconjoară.

Se zice că viaţa-i floare-n vara plină
Când dragostea inundă cu doru-i în retină,
Când fetele se lasă strânse la piept dorit,
Când totul se transformă-n iubire, în zenit
Încât se mută munţii prin forţă şi rutină
Şi ţara-nalţă steagu-i pe aripi de lumină.

Se zice că viaţa-i rod în toamna lungă
Când stelele din ceruri se lasă mulse-n strungă
Şi-n laptele din ceaţă rodul viei stoarce
Lacrimi de licoare ce nu te lasă-n pace
Şi tot aduni iubire şi-ai vrea să porţi în pungă
Eterna fericire ce umbrele alungă.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-mbată, de poezie, marele destin

Ursitoarele scutură norocul din cerul senin,
Forma iubirii e gest şi-i munţi de cuvinte,
Lecţia mea de viaţă-i în catalogul-destin
Cu aripi aprinse de zbor, de zbor înnegrite.

Ultimul gând e-n praştia ochilor tăi,
Mă vezi zurbagiu, mă vezi destinat
Zborului pe-o mătură, prin vânturi şi văi,
Căutând oglinda ce-n vers m-a înecat?

Umblu în mâini şi caut ţărână aleasă
Să-mi îmbunez ursitoarele cu pâine şi vin,
Stând pe tronul intrării principale de-acasă
Unde se-mbată, de poezie, şi marele destin.

Tu ţi-ai plantat iubirea, cu sensul în crez,
În ursitoarea ce bate din palme mereu
Când ştiu să te strâng la piept şi să vizez
Că lumina noastră e însuşi Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de mai

Seară de mai, seară de mai
Cu stele de lut scăldate în lapte,
Curg triluri de păsări pe tuburi de nai,
În noi mai renaşte o noapte.

Cai pe copite rotunde de vise
Duc îngeri de perle spre Domnul în cer,
Petalele florilor în vânt sunt prelinse
Pe˗un ciucur de buze cu suc de mister.

Vin fete şi băieţi la˗ntâlnire,
Părinţii afumă în urmă cu stele,
Fluturii nopţii ard în mocnire
Odată cu rimele mele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semănând tricolorul cu flori

Doar inima marchează memoria,
Rănile timpului sunt flori în copaci,
Sensul miresmei este România
Din urme de cioburi şi oase de daci.

Laptele dulce mai curge din sânii,
Ce stele îneacă în ochi de copil,
Un cal nechează-n icoanele sfinte,
Răgazul fierbinte devine umil.

Îmblânzitoare de fiare e mama,
Tata vrăjit arată linul izvor,
Din undele lui vin ca o lavă
În braţele vieţii cu farmec şi dor.

Sunt miezul lacrimii în ochiul deschis
Ce paşii îmi poartă pe-ntinse cărări,
Europa ne absoarbe, ne soarbe
Cu bune şi rele în false chemări?

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnal

Mă-mpinge credinţa
În perfecţiunea spirituală
Unde patinează lumina
Într-o candelă banală.

Semnalul inimii arată
Elipse multiplicate în cer,
Furtuna în sânge îmi plânge
Neputinţa de zbor în mister!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne puse pe-un sărut

Furişat într-o uitare
Cu risipă de iubire,
Mă întreb de ce ecoul
Se stinge în amintire?

Unde ieri a fost să fie
Focuri neastâmpărate,
Azi e-un munte de tăciuni
Şi o mare de păcate.

Mă întreb, întreb întruna
Cât mai ţin cuvintele?
În privirea mea adormi
Tu, şi toate stelele.

Furişaţi într-o uitare
Ne blestemăm clipele
Ce ne-au retezat în timp
Zborul lin, aripile.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens

Munţii scriu paşi
În toate direcţiile
Unde glonţul iubirii
Nimereşte oglinda
Neştiutoare
A inimii
Fără imagini.

Cu braţe
Scăldate în ură
Fereastra se leagănă în dangăte.
Tresar clopote trandafirii
Pe bruma porţionând
Dureri sclipitoare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens în visul nesfârşit

Două lebede desenează în cer
Sau pe un val, o inimă-alungită.
În ea se scaldă steaua mea
În clipele din trecerea grăbită.

Un cuib de raze mătăsos
E rotunjit sub aripa iubirii,
Turma aurie falnic înotând
Încearcă noul glas al fericirii.

Există-aievea încă-un zbor! Există
Iubirea mea, desenul alungit;
Cu tine însemna-voi punct cu punct,
Sensul nostru-n visul nesfârşit!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serata-n doi se derulează

Serata-n doi se derulează
În florilegiul dinspre soare,
Avem la masă piept de stele
Şi din iubire aripioare.

Mai bem cafele tăinuite
În care luna doar citeşte
Plimbarea noastră în imperii
Trecută-n dragostea ce creşte.

Roua de viaţă se-nfiripă
Pe ceasul transformat în rid,
În herghelii de flori şi fluturi
Imaginaţia-mi aprind.

Suntem mereu într-o caleaşcă
Trasă de Pegasul uituc
Pornit pe Căile Lactee
Când iese vinul din butuc.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea de lumină şi credinţă

În Săptămâna Mare-a Paştelui
Ne adunăm cu gândul în Hristos
În mânăstiri, biserici, orişiunde
Izvorul de credinţă e frumos.

Ne adunăm ca frunzele în pom
Punând lumina soarelui în roade,
Ca pasărea la cuibul ei rotund
Când se întoarce din tărâmuri calde.

Ne adunăm cu dorul la izvorul
Cu valuri limpezi de pură credinţă,
Setoşi de-a înălţa prin osanale
Domnului un gest de pocăinţă.

Ne adunăm în Săptămâna Mare
În pragul Sfintei, Marii Sărbători,
Purificându-ne şi sufletul, şi trupul,
Împodobim altarele cu flori.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!