Poezii de Marin Moscu, pagina 66
Sfârșit deschis
Sfârșitul petrece sfârșitul,
Inima își pune inima sub cap,
Doarme profund în clipele grele,
În ea nici visele nu-ncap.
Sfârșitul e-o pecete rece
Pe-un os de viață desenat,
Într-o Sahară de nisipuri
Unde doar vânturile bat.
Și vântul își petrece vântul,
Sahara în nisipul ei,
Pe mine doar sărutul care
Apune în stinse scântei.
Sfârșitul petrece sfârșitul,
Nu te gândi că-s liniștit,
În nesfârșite astre scapăr,
De ele sunt împătimit.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sfârșitul care-mi este scris
Sfârșitul e-o pecete rece
Pe-un os de viață desenat,
Într-o Sahară de nisipuri
Unde doar vânturile bat.
Și vântul își petrece vântul,
Sahara în nisipul ei,
Pe mine doar sărutul care
Apune în stinse scântei.
Sfârșitul petrece sfârșitul,
Nu te gândi că-s liniștit,
În nesfârșite astre scapăr,
De ele sunt împătimit.
Voi pune inima sub capu-mi,
O piatră grea cu iz de vis
Să pot să dorm o veșnicie
Sfârșitul care-mi este scris.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul lumii
Nu s-a dat verde pentru sfârșitul lumii,
Trei dimensiuni mai sunt complementare,
Un cerc imens în centru ține timpul,
Discul voinicește materia-n mișcare.
Spațiul e iubirea pusă-n centrifugă,
Mierea ei e stoarsă în zâmbet și-n culoare,
Nu s-a dat verde pentru sfârșitul lumii,
Posibil e când steaua noastră moare.
Atunci se zbat cenușile-n consoane,
Vocalele sunt flori presate în țărână,
Singuri prevestim, fixăm sfârșitul lumii
Topindu-ne în flăcări, ținându-ne de mână.
Intrăm râzând în centrul unui cerc
Pe care l-am rotit în doruri și-n credință,
Ne poticnim în osul albit de Dumnezeu
Și-l facem lumânare aprinsă-n pocăință!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și știu că-ncet, încet mă sting...
Și știu că-ncet, încet mă sting,
Mă prăbușesc ușor în ring,
Voi încerca din nou să strig
Că în genunchi vreau să înving.
Și știu că-ncet, încet mă duc
Sub brazda lungă fără plug,
Cu oasele mele să ung
Țărâna pe care-o străpung.
Și știu că-ncet, încet dispar
În lumea fără de hotar
De aceea ție-ți las în dar
Iubirea mea de chihlimbar.
Și știu că-ncet, încet voi fi
Chiar urma ce va părăsi
Și gestul sacru de-a iubi
Și îndrăzneala de-a mai fi.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Siamezi în iubire
Ia-mi inima în dinți
Din sângele iubirii,
Fluturii tresaltă
Pe-aripa amintirii.
Suntem o contopire
De raze printre flori,
O dulce ciocolată
Sărutului din zori.
Ne mângâie romantic
Semnele trupești
Atât cât râul vieții
Ne poartă în povești.
Ia-mi inima în dinți,
Suntem doi siamezi
În constelații unde
Doar tu știi să visezi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Silfida
Se întrupează-n farmec și-n visare
Intră-n ochi ca fluturii, în piept,
Noaptea se prelinge după dealuri,
Ruga împlinirii arzător aștept.
Zarea își desface aripile-n noi,
Clipele sunt necrezut de calme,
Pe-acoperișul lumii umblă o pisică
Scuipând otrava dorului în palme.
Câmpul se zidește iar vioi,
Satele se duc pe rând în stele,
Grija nu coboară ci își coace
Dragostea-n clepsidre infidele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea e amară...
Singurătatea e amară
Într-un colț micuț de țară,
Nimeni nu-ți împărtășește
Gândul ce te copleșește,
Gândul care te-nfioară
Că ești o tristă vioară
Care cântă și nu cântă
Doine din inima frântă.
Copiii-s în depărtare,
Norii negri-s peste zare,
Vine iarna, suflă vântul,
Se cutremură pământul.
Lacrimile curg șiroaie
Când coloana se îndoaie
De poveri, greutăți multe,
N-are cine să ne-asculte.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soartă, soartă, tu ești vagă
Soartă, soartă tu ești vagă
Te alerg de-o viață-ntreagă,
Te vreau bună, tu ești rea,
Te ascunzi de steaua mea.
Eu te fac, eu te consum,
Te las uscată în drum,
Altă soartă se te calce
Dacă nu mă lași in pace.
Hai tu soartă, și iar soartă,
Ieși de la mine pe poartă,
Lasă-mă să-mi văd de viață,
Nu fi scârbă de paiață.
Am nevoie de noroc
Stropit cu flori de busuioc,
Agheasmă din suflet dulce,
În pat cu el să mă culce
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spânzurat în dulcele păcat
Tu ai rămas în weekend în orașul de smoală,
Eu ascund credincioase vise la tine în poală.
Luna˗și arată bănuțul în coarne de melc,
De la sânu˗ți cu vise nu mă˗ndur ca să plec.
M˗amăgești că˗n oraș smoala devine asfalt,
Luna îmi spânzură inima în dulcele păcat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spații cafenii
Toamna-aduce spații cafenii
Florilor cuprinse de culoare,
Le prinde-n coapse și pe creștet
Eșarfe moi și moi fulare.
Sunt norocos să am o clamă
Să-ți prind și eu o floare-n păr,
Să mă săruți, să te sărut,
Până cădem în adevăr.
La iarnă o să-ți pun cojoace
Pe trupul tău pătruns de vis,
De cer, din veșnica iubire
Ce-n primăvară s-a aprins.
Un pas vom face, încă-un pas,
Prin amintirile vârtej
Unde al nostru trandafir
Rămas-a verde pe-un gătej.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marin Moscu, adresa este:
