Marin Moscu

Spaţiul uitat

Visul meu a murit intr-o inimă neagră,
Înmormântat e în ascunsa-i desagă,
Au plâns ochii tăciunele stins
La capăt de tristeţe şi de paradis.

Raiul este negru şi-i din negre lalele,
Îngerii brodează vopsitele stele,
În luna mai mintea e sumbră,
Lupta cu iubirea rămâne o umbră.

Trupul meu a murit sub o inimă neagră,
Propria-nmormântare crucea aleargă,
Ochii nu plâng, sufletul ştie –
Gestu-i o pasăre închisă-n colivie.

Am colindat cu tine peisaje, verdeaţă,
Ziua era rouă, noaptea era viaţă,
Pata timpului vrea să ne vadă
Din spaţiul uitat, iubirea colorată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa înrourată

Vino-n spaţiul care duce
Spre luceferii din gând
Şi cu mângâieri şi şoapte
S-ardem universul blând.

Să-l aducem într-o cupă
Plină doar cu amintiri
Din care semnele vieţii
Să renască noi iubiri.

Vino să schimbăm fărâma
De credinţă strămutată
În dorinţa care creşte
Doar speranţa înrourată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre inima nopţii cu iz de noroc

Dorm norii pe creştet de fagi,
Ochii s˗aprind în săruturi de foc,
Iubirea aleargă în gură cu fragi
Spre inima nopţii cu iz de noroc.

Maşina trişează prin curbe cu gropi,
Radare ascunse˗n viteză livrează
Bănet la agenţi sau poate la popi,
Timpul absurd în lacrimi visează.

Prelungul oftat aşteaptă ca˗n sân
Mama să afle că˗s bine, acasă,
Că Domnul din ceruri este stăpân
Pe turta de soare lăsată pe masă.

Paştele˗a pus norii pe creştet,
Iubirea mea e lumină şi˗i foc,
Alergăm pe drumul cel neted
Spre inima nopţii cu iz de noroc.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre seara vieţii

Spre seara vieţii miroase a pustiu,
Cerul nu mai vede prin pupila soare,
Genele s-ascund în păsări călătoare,
Spuma din valul mării trece în târziu.

În seara vieţii noastre depărtarea creşte,
Dealul nu ne urcă peste coama sa,
Steaua plină-n visuri nu mai are şa,
Umbra de sub noi, subţire, se topeşte.

Asta-i seara vieţii searbădă, amară,
Totul e fărâmă, chiar munţii au apus,
Doar adâncimea creşte în braţele de urs
Ce-aşteaptă-n sânul lui o căprioară.

Mă doare ceasul serii ce scârţie în timp
Rupând altoiul dulce ce-a fost între noi,
Până plecăm în noapte mai aşteptăm vioi
Să dăruim viaţa pe-un mugure în schimb!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprijin

Mă sprijin de-un lujer de floare
Ca de-un stâlp cu miez de lumânare.

Nimic nu se termină pe umerii grei
Când visele iubirii pun sete în scântei.

Mă sprijin de cer, de-nalt, de pământ,
Învrednicit de tine, cu tine dorm în gând.

Răzbim împerechind viaţa în inele
Când timpul trece-n sânge clepsidrele din stele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprijin de copac

Tu stai cu irişii spre Steaua Polară
Sprijinindu-te de copacul înalt,
Inelele lui îţi cuprind feminitatea
Sculptată in rădăcini de bazalt.

Strâng la piept copacul, te cuprind
Cu zvâcnirea în gânduri plecată,
Am aripi de înger ce zboară în vis
Pe-o frunză cu sânge-ncărcată.

Zâmbeşti, nu te văd, dar te simt.
Stelele-nfloresc în ram de copac,
La izvorul ce curge din trunchi
Se scaldă copii în roşu de mac.

Îmi lovesc gândul de zâmbetul tău
Prin poza lipită pe-albumele roată,
Te-am lăsat să priveşti pe furiş
Oceanul din mine ce-n spuze înoată.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprijinul aracilor

Şi îngerii prind gustul vinului,
Lebăda fulgeră aripa destinului,
Stelele numără lumânările de ceară
Dosite-n suflete cu inima amară.

Tăria cuibăreşte marginea de foc,
Obrazu-noadă lăcrimări pe loc,
Pupilele cu semne de povară
Îşi îneacă oful în vin cu scorţişoară.

Cască neputinţa diforma plângere,
Butoaiele îşi pun sutiene cu ugere,
Toamna vrea să-şi parfumeze gustul,
În clipele de taine prelungeşte mustul.

Eu te-am văzut, sămânţă de lumină,
Citind răbdarea-mi paharelor din mână,
Şi dacă vrei ca să trezeşti sugacii,
Nu mai visa, îi sprijină aracii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stânca şi primirea îmbrăţişării

Stânca adună schiturile
În harta ochilor,
Curioşii merg tiptil
S-o îmbrăţişeze.

Vocea ei urcă în clopotniţe,
Cuvintele devin scântei
Născute din zâmbetul
Vieţii în valuri.

Lacrimile se topesc,
Înotăm în marea
Visurilor descătuşate...

Stânca fulgeră
În săgeţile de zbor,
Până în gât
Suntem iarbă şi flori,
Ungem axa timpului
Cu sângele scrâşnetului.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuare

Deschide sufletul cu blândeţe,
Pătrunde în interiorul inimii,
Caută întrebările şi răspunsurile
Cu bisturiul luminii
Gândurilor înflorite în rouă,
Zideşte încredere în copacul iubirii,
Netezeşte aripile viselor
Cu lumina razelor stelare,
Pune fluturii în fiecare zâmbet,
Închide amintirea scrisului
Într-un surâs,
Paradisul toamnei va mirosi a bronz şi rugină,
Ninsorile vor şlefui argintul îmbrăţişării,
Încolăciţi în vorbe prelungi
Vom statua flori de gheaţă
Pe pălăria părăsită în drumul purtat de vânturi
De norii măcinând fulgere în
Moara hodorogită a trăsnetelor
Ce croncănesc într-un stol
Parfumat cu proaspete hoituri.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuia de mândră floare

În curtea mareşalului Amor
Se beau licori în cupele de dor,
Povestea-nlănţuieşte toţi supuşii,
Bucuria-i spânzurată-n stâlpul uşii.

În curtea mea stau singur pe o piatră,
Umbrele dansează în cascadă.
Mareşalul Amor iese din veşnicie,
Învăluit de îngeri şi de poezie.

Acum e linişte. Piatra deşelată
Primeşte raze dulci şi se dilată,
Sub ochii de clepsidră iubitoare
Creşte statuia ta de mândră floare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!