Poezii de Marius Robu, pagina 46
Înviere la distanță
Iubita mea, tu ești o călimară
În care pana mea se-nmoaie des,
Cu toate că, de-o viață mai ales,
Atingerea de mână-i tot mai rară.
Reîncarnată pană, scrii din ce
În ce mai absolut, mai fără pată,
Mai fără mână, chiar mai fără toată
Muza, lăsată să se vindece.
In această viață, ultima se pare
Pentru scris, în locul unei mângâieri,
De murit, în locul unei învieri,
Pentru vindecare de la depărtare.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (9 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învierea inimii-mi
Sângele mă plouă pe interior,
Ud până la piele sunt, dar nu la haine,
Norilor din mine li se face dor
De-ale învierii luminoase taine.
Vino lângă mine, să mă vezi cum curg,
Vino lângă mine, să m-auzi cum bat!
Până ce se-ascunde soarele-n amurg,
Pleacă pe lumină, ca la tămâiat!
Am glumit, iubito, am întors puțin
Râul spre izvoare, să le stingă poate;
Sângele din tine curge ud și plin
Către învierea inimii-mi uscate!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (18 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ionică și Domnul
Doamne, când eram în rai
Nu credeam și nu spuneai,
Dar acum că nu mai îs,
Chiar de spui te iau în râs.
Tu mă dai din rai afară
Pentru cea de-a doua oară,
Pe când eu rămân convins
Că drept în iad m-ai împins.
Iar de-o fi să strigi la mine,
Voi mai crede-n rai și-n tine?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iz(bucnire)
Sângele meu, simțind mirosul verii,
Mă-mbie către munți ca pe somoni,
Anticipând sfârșitul primăverii,
Gonind în ochii-mi turme de bizoni.
Sângele meu, simțind miros de mări,
Mă-mbie către țărm și către soare
Pe contrasensul primei alergări,
Lăsând în gura mea un gust de sare.
Inima mea, precum o căprioară,
Dorită cam de mult de sărătură,
Din pieptu-mi dulce ar țâșni afară,
În pieptu-ți ocnă, dintr-o săritură.
poezie de Marius Robu (7 iunie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Je suis Napoléon
Mă gândesc la multe lucruri deodată:
La cum ai fost mică, la când ai fost fată...
Mă gândesc la mersul tău și la picioare,
Mă gândesc la gura ta amețitoare...
Mă gândesc la mintea-ți foarte ascuțită,
Mă gândesc la vocea ta mult îndrăgită,
Mă gândesc la sânii tăi și la breton...
Mă gândesc la multe: Sunt Napoleon!
poezie de Marius Robu (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc
Tihna casei, bucuria
Glasurilor de copii
Îmi întreabă poezia:
Despre noi de ce nu scrii?
Bucuria, tihna casei,
Vocea pruncilor zglobie
Își răspund că "mofturoasei"
Despre ce-i place nu scrie.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (28 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc dual
Se joacă dragostea cu mine
Ca un copil cu o nuia,
Mă rupe-n două și mi-e bine,
Mă dă jumate altuia...
Și-apoi mă ia o amețeală
Se bat cu mine... mă usuc
Până, cuprinși de osteneală,
M-aruncă-n iarbă și... se duc.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucării cu lacrimi și cu libertate
Femeile au fost în viața mea
Ca jucăriile-n copilărie;
Ce mult plângeam pentru a le avea
Și-avându-le, plângeam de bucurie...
Apoi plângeam când una se strica
Sau când loveam o alta, din greșeală,
Când le pierdeam sau mi le confisca
Mama, cerându-mi aspru socoteală
Pentru năzbâtii... Doamne, iar plângeam,
Plângeam la fel când îmi erau furate,
Și tot în lacrimi știu că adormeam
Și mă trezeam în lacrimi, din păcate.
Iar de femei am plâns la fel de des,
Cu doar o diferență, alta nu-i,
Că jucăriile-mi nu și-au ales
Un alt copil, să fie ale lui.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecata copacilor
Pomii se trezesc plângând,
Speriați,
Când își văd frunza picând,
Și mirați
Își acoperă pledând
Vinovați,
Goliciunea, tremurând;
Ce bărbați!
Pomii ațipesc râzând;
Ce scântei
Văd prin frunza tot căzând,
Pe cer, ei,
Multe haine dezbrăcând
Pe alei,
Două vorbe repetând:
Ce femei!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La coasă
Doresc, de când te-am cunoscut,
Picioarele să îți sărut.
Iar dorul ăsta nu mă lasă,
Decât puțin, când merg la coasă.
Cosesc la iarbă și sărut
Pământul pe unde-ai trecut
Desculță, în copilărie...
Miroase-a fân si-a veșnicie.
poezie de Marius Robu (17 mai 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marius Robu, adresa este:
