Poezii de Marius Robu, pagina 52
Naufragiu
Mi-e sufletul titanic în derivă
Ce și-a uitat pe țărmul amintirii
Speranța ca măsură preventivă
De vină sunt oceanele iubirii.
Ți-e sufletul corabie ce poartă
Speranța necesară-n largul mării
La cârma sa e cea mai crudă soartă
De vină sunt oceanele uitării.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebăgare de seamă
Doamne, mi-ai dat atâtea lucruri:
Viață, viață din belșug
Aer, să respir o mie de vieți
Apă, să beau câtă vreau
Lumină, ocean care mă inundă
Păsări, voioase dimineața, grele seara
Îmgreuiate de cântec, de zbor.
Copaci și frunze fără număr
Să-mi facă umbră câtă vreau
Animale de tot felul,
Pământ să m-alerge
Drumuri nesfârșite, pe care
Să merg până la capăt
Și multe alte lucruri, pe care
N-am timp să le spun.
Ho, Doamne, mai ho!
Că n-am timp să mă bucur
De toate
Și-ți rămâne creația
Nebăgată-n seamă.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurirea trupului
Lasă-mă să mă-nchin la trupul tău,
Ca la utrenie, când mă trezesc,
Și lasă-mă să jur că te iubesc
Și că mi-e dor de tine foarte rău!
Când nu visez, la tine-s visător.
Lasă-mă să mă-nchin ca la icoană
La trupu-ți copt de dor, eternă rană!
La suflet nu mă-nchin, că-i trecător.
Doar trupul tău rămâne-n mintea mea,
Veșnic altar pe-o căzătoare stea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepăsarea de sine
Doamne, cocoșul a cântat
Iar eu nici nu m-am lepădat
Nu știu de ce s-o fi grăbit
Că n-am greșit cât am iubit.
Poate că mi-a cântat de bine
Pe când mă lepădam de mine
Dar eu nu mi-am cerut iertare
După-ntreita nepăsare.
Crezându-mă nevinovat
De cine m-oi fi lepădat?
Uitând al resemnării glas
De cine singur am rămas?
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neprețuit
Aș pune preț pe gândurile tale,
Iar pe cuvinte și mai mare preț,
Și fiecărui sunet, osanale
I-aș închina, un imn solemn, măreț...
Să afli cât îți valorează glasul
Cu fiecare tril pe care-l scoți
Să-l dăruiești degeaba, la tot pasul,
Absurdelor priviri de surzi netoți...
M-aș vinde tot, să cumpăr vocea ta,
Și rob i-aș fi, păstrând un singur dor:
S-o pot până la moarte asculta,
De nu, de ce să fiu nemuritor?
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (9 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
NESĂBUITA-MI STEA
(dedic acest poem vorbelor lui Marin Sorescu:
"E-atâta drum degeaba între stele".)
Stelele cad și ziua, de-i soare sau de-i nor
Și ochiul meu îndură indiferența lor;
La fel de nevăzută mi-e noua ta orbită,
Stea cu lumină mută și cale ocolită
Ce-mi văduvești retina de trecerea-ți grăbită.
Mai liberă ca stelele te crezi,
Pășind alături, sinusoidal,
Făcându-te că ochii nu mi-i vezi,
Purtând pe suflet ochelari de cal
Și necrezând în tot ceea ce crezi
Îți trece timpul rătăcind banal.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesimțurile
Nu mai aud cocoși cântând în zori.
În locul nopții n-aș mai vrea să plec,
Suflet să fiu, nu mi-aș mai da fiori,
Floare de-o zi, n-aș vrea să mă petrec!
În satul necopilăriei mele
Cântau cocoșii, parcă murmurând:
Neviața te va duce printre stele,
De unde nu se-aud cocoși cântând!
Mi s-a făcut o liniște-n privire;
Dacă n-aud, măcar să gust, mi-am zis,
Nemoartea mirosind a nemurire,
Ca pipăitul unui orb în vis!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevorbiubit
Aș vorbi cu tine
Până aș tăcea;
Știu că mi-ar fi bine,
Știu că mi-ar plăcea...
Sunt nevorbiubit!
Nu-i boală mai gravă...
Pot fi lecuit
De vocea-ți suavă.
poezie de Marius Robu (27 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu-i chiar
Mă trec fiori
De câte ori
Pe cer văd ciori
Vestind ninsori.
Mă tem că ea,
De iarna-i grea,
Nu va putea
Veni să-mi dea,
Din ochi măcar,
Iubirea-n dar;
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marius Robu, adresa este:
