Marius Robu

Organodor

Organele ce mă dor,
De tine şi de-al tău dor,
Nu le ştiu, dar mă cobor
La suflet şi mă-nfior:

Nu-l găsesc într-un picior,
Stând cum stau când vreau să zbor,
Nici în cap, ameţitor,
Sau lungit în pat... să mor.

Şi mă caut în decor,
Să-mi acord prim-ajutor,
Ca un ultim salvator,
Dar lipsesc întâmplător...

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (15 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatele cu visul şi cu scrisul

Nu pot să-ţi spun că te iubesc,
Îmi interzic prea multe legi,
Păcat e chiar să mă gândesc,
De-aceea scriu. Mă înţelegi?

Într-o duminică de toamnă,
Mă rog la Tine să mă ierţi,
Doamne, că dragă mi-e o doamnă;
Ca pe copaci să nu mă cerţi!

Ei nu păcătuiesc cu visul,
Şi frunza lor păcate n-are,
Dar eu păcătuiesc cu scrisul,
Şi tot cu el îmi cer iertare.

poezie de Marius Robu (29 septembrie 2019)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatele timpului

Ne-ar trebui
O mie
De ani
Să ne iubim
Şi ce păcat
Ca timpul
Ne este
Prea duşman
Şi ce păcat
Că noi
Am şi uitat
Să fim
Şi ce păcat
Că-n veacul
Acesta
Nu te am.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea dintre "LITTLE BOY" şi "FAT MAN"

Se schimbă anotimpuri într-o zi
În clipa noastră cea numită viaţă
Şi drumul de la foc până la gheaţă
E mult mai scurt decât putem gândi

Se schimbă vieţi, destine sau iubire
Într-o secundă cât într-un mileniu
Infinitezimal e un deceniu
Şi asimptotele se trag în fire

Adică maleabil şi ductil
A devenit şi sufletul, pesemne
Dacă, sătul de paie şi de lemne
Uraniu vrea, plutoniu şi trotil

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădure ce nu ştie de secure, îmbătrânind hai-hui, a nimănui

Mă scutur ca o frunză, rămân precum un ram
Şi toamnele mă-nvaţă să mă despart de mine,
L-acomodez cu iarna pe cel care eram,
Lăsându-i primăvara celui ce nu-s, dar vine.

Îmbătrânesc salcâmii când vântu-i desfrunzeşte,
Dar şi când floarea dalbă se primeneşte-n faguri,
Ne trece timpul, Doamne, l-am născocit orbeşte,
Căci ne lovim de-a pururi cu tâmplele de praguri;

Şi-n fiecare toamnă mai facem un cucui,
Îmbătrânind ca nişte salcâmi ai nimănui.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul, ce alb sângerează!

Afară e iarnă şi nin,
Pământul e, parcă, o ţin,
Iar cerul e arcul încor
Ce tace, nu scoate o vor.

Săgeţile-s fulgii ce zboa,
Din tolbe de nori când coboa.
Pământul, ce alb sângerea!
Războiul, o iarnă durea.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când

O femeie te iubeşte
Cu patimă, cu ardoare,
Până când te cucereşte,
De fapt, până când te are.

poezie de Marius Robu (31 iulie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pană de poet prin ploaie

Îngerul meu păzitor
Are pene ca de gâscă;
Dacă plouă, sigur îs că
El stă la scuteala lor.

Un poet dezaripat,
Mai având o pană doar,
În mână ţinând-o, ar
Mai scrie, dar s-a udat.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pândarul ploilor fecunde

Sunt un ocean de sentimente
Şi ploi în mine-aştept să cadă,
Hotarele-mi sunt continente,
Iar mohorâtul cer mi-e pradă

Pândesc în linişte făptura
Mai nesfârşită decât îs,
Voi da pesemne lovitura
Când norii m-or lua în râs,

Apropiindu-se de mine,
Scuipându-mă ca pe un mort,
Nemaiputându-se abţine,
Crezând că veşnic îi suport.

Jucaţi-vă deasupra mea,
Cum a făcut-o şi amorul
Care, crezând că mă pândea,
În colţii-mi şi-a pierdut umorul!

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă

Când merele noastre stau
Pe sub meri, neadunate,
Ale altor neamuri au
Preţuri tot mai piperate.

Noi vorbim de centenar,
De-o mândrie seculară;
Parcă nici n-avem habar
Că nu mai avem o ţară.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!