Marius Robu

Pe jar

Se stinge iubirea,
Se-aprind nişte stele;
Veghează pieirea
Speranţelor mele.

Ce seară turbată
Mă paşte de-acum,
Apusul îndată:
O vatră de scrum.

Ce boltă astrală?
Doar nişte scântei
Din spuza finală
A ochilor mei.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piftia şi dragostea

Gerul Bobote
Este în pute,
Dragostea de ti
Parcă-i o pifti
Ce se întăreş
Pe când se răceş,
Şi tremură toa,
De dor, în castroa.
Presimt că ţi-e foa
Şi-aştepţi răbdătoa
S-o mănânci... E bu
Să te lingi pe bu.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pixecure

Copacii sunt femei îndrăgostite,
La faţă schimbătoare, de iubit,
Ce pică de frumoase, desfrunzite
De vântul toamnei, un bărbat sosit

În pragul iernii, un poet cărunt,
Cu pix mai ascuţit decât securea,
Cu ochi de jar, pas ferm şi glas de unt,
Care topesc, întinerind, pădurea.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng în scris

E primăvară, mamă, stau mugurii să nască,
Miroase-a viorele, a dor şi a colastră,
Pe câmpuri, iarbă crudă ies oile să pască,
Nepoţii tăi sunt bine... privesc de la fereastră.

Stă lumea-n case, mamă, nu pot să spun ce-o ţine,
Dar ăsta e motivul din care nu-s prezent,
La şase ani din ziua din care-s fără tine,
S-aprind o lumânare la crucea ta. Absent,

Îţi fac o pomenire în suflet, stau închis,
Îţi fac o pomenire din suflet, plâng în scris.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plin

Primăvara, toate fetele sunt mari,
Creşte frunza toată-n ulmi şi în stejari,
Şi toată-mi retina, parcă se dilată,
Să-mi pătrundă-n sânge primăvara toată.

Stinge-mă, femeie, primăvara mea,
Ţine-mă la umbra ta de catifea,
Nu-i da voie verii să mă ducă-n iad,
Căci urmează toamna, când frunzele cad!...

Şi-n tot anotimpul care te precede,
Ochiu-mi, plin de gheaţă, goală nu te vede!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate

Voi birui cu Dumnezeu
Ce n-am putut răzbi cu tine
Şi lumea – cel mai aprig zmeu
Se va-nchina, murind, la mine.

Şi cine va trăi, mă-ntrebi?
Nu ştiu ce să răspund şi tac
Pe cap am foarte multe trebi
Şi-am treabă, că sunt om sărac.

Da, sunt sărac şi voi mai fi
Până voi înţelege, poate
Că n-am nimic şi nu pot şti
Ce numai Domnul ştie, poate...

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem neînceput

Ca umbra unei viţe de vie sub lună,
Sunt eu faţă de visurile mele.
Dacă sunt adevărate,
Sunt o umbră pe pământ...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (29 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet economist

Îmbătrânesc
Cerând iertare
Că te iubesc;
Păcat mai mare
Nu săvârşesc,
Deci îndurare
O să primesc
La Judecare:
Un dar ceresc
Cu plusvaloare.

Mă tot gândesc,
Tu vei fi, oare?

poezie de Marius Robu (28 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PoetEi

Ţi-aş spune că eşti frumoasă
La fiecare poem pe care-l scrii,
Să ştii.
La fiecare vers pe care-l creezi,
Să crezi.
La fiecare cuvânt pe care-l atingi,
Să te convingi.
La fiecare literă, în felul ei,
Să vrei.
Dar e prea puţin.
Aş împărţi fiecare literă
În puncte fierbinţi,
Să simţi,
Să resimţi,
Să gemi,
Să nu te mai temi,
Să fii,
Să taci,
Să-mi placi.
Să scrii!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de viaţă

Dac-ar fi moartea să fie,
Mi-ar fi cel mai bun amic;
M-aş lăsa de poezie,
Nu mi-aş mai dori nimic.

Dar e numai o poveste,
Nu e cine ştie ce;
Învierea-i, dacă este,
Moartea morţii, dacă e.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (27 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!